Wikipedia

Fernandel

Fernandel
Date personale
Nume la naștereFernand Joseph Désiré Contandin Modificați la Wikidata
Născut[3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Marsilia, Provence-Alpes-Côte d'Azur, Franța[7] Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani)[3][8][4][5] Modificați la Wikidata
Paris, Région parisienne, Franța[9][10] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Passy[*]​
tombe de Fernandel[*][[tombe de Fernandel |​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer pulmonar) Modificați la Wikidata
Frați și suroriFransined[*][[Fransined (actor francez)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuHenriette-Félicie Manse[*][[Henriette-Félicie Manse |​]] (din )[11] Modificați la Wikidata
Număr de copii3 Modificați la Wikidata
CopiiFranck Fernandel[*]​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațieumorist
cântăreț
actor de teatru[*]​
actor de film
regizor[*]​
regizor de film
actor de televiziune[*]​
actor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[12] Modificați la Wikidata
Alte premii
Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​ (1953)[1]
cavaler al Ordinului Național de Merit[*]​
Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor[*]​ (1960)
officier de l'Instruction publique[*][[officier de l'Instruction publique |​]][2]
Leopardul de aur (1954) pentru Oaia cu cinci picioare
cetățean de onoare (1970)
Ordinul Național de Merit (Franța) Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Fernandel, cu adevăratul nume Fernand Joseph Désiré Contandin (n. , Marsilia, Provence-Alpes-Côte d'Azur, Franța – d. , Paris, Région parisienne, Franța) a fost un actor francez de mare succes, atât pe scena teatrelor, cât și în filmele de cinema, „comedianul cu zâmbet cabalin”, devenit celebru în rolul lui Don Camillo din seria de filme Don Camillo și Peppone, alături de Gino Cervi, după povestirile scriitorului Giovanni Guareschi.

Biografie modificare

Fernandel s-a născut la 8 mai 1903 în Marsilia. Părinții aparțineau lumii spectacolului, apărând în vodevilurile la modă, astfel că Fernandel are din copilărie contact cu scena și la vârsta de 12 ani debutează într-un mic rol în drama istorică Marceau ou les enfants de la révolution de Anicet Bourgeois la teatrul Chave. În 1915 tatăl lui este mobilizat și Fernandel este silit să lucreze pentru întreținerea familiei, mai întâi într-o bancă, apoi - până în 1925 - într-o fabrică de săpun. Când are timp, apare în diverse ipostaze (cântăreț, cabaretist) în cafenele sau pe scenele teatrelor Eldorado, Châtelet și Palais de cristal din Marsilia. La 4 aprilie 1925, se căsătorește cu Henriette Manse, sora prietenului său inseparabil, Jean Manse. Împreună cu Henriette vor avea trei copii, Josette în 1926, Janine în 1930 și Franck în 1935. Încă de când era logodit, viitoarea lui soacră, doamna Manse, exclama când venea s-o vadă pe Henriette: "Voilà le Fernand d'elle!" („Iată-l pe Fernandul ei!”, în pronunția franceză Fernandel), și așa adoptă acest pseudonim cu care se va identifica până la sfârșitul vieții. După terminarea serviciului militar în 1926, este remarcat de Jean Faraud, directorul francez la Paramount, care-l angajează ca animator în pauzele filmelor de cinematograf. În 1930 se mută la Paris, unde are un angajament în revista Nu sub regia lui Henri Varna, înregistrând un adevărat triumf, hotărâtor pentru viitoarea-i carieră. Astfel primește din partea regizorului Marc Allégret primul său rol într-un film, Le Blanc et le Noir („Alb și Negru”, 1931). Rolul îi oferă ocazia să cunoască două persoane, care vor deveni prietenii săi: Sacha Guitry, autorul piesei după care s-a făcut scenariul filmului, și Raimu, actorul principal. În același an, Jean Renoir îl distribuie într-un rol mai important în filmul "On purge bébé", după o piesă de Georges Feydeau, și devine vedeta filmului "Le Rosier de Madame Husson" („Tânărul virtuos al doamnei Husson”), în care interpretează un rol care îl va caracteriza pe viitor: acela al unui tânăr aparent nătărău, în filmul respectiv, un adolescent naiv care-și pierde virginitatea într-un local rău famat.

Urmează o serie de filme, printre care cele sub regia lui Marcel Pagnol: "Angèle" (1934), "Regain" („Reluarea”, 1937), "Le Schpountz" (1937), "La Fille de Puisatier" („Fiica fântânarului”, 1940) și, mai târziu, "Topaze" (1950), care îi aduc consacrarea definitivă. „Datorită lui Pagnol” - spunea Fernandel - „am putut dovedi că sunt un adevărat comedian”. În 1938, publicul francez îl alege ca cel mai popular actor, înaintea actorilor Danielle Darrieux și Jean Gabin.

Succesele cinematografice nu-l împiedică să continue cariera de cântăreț, apărând în numeroase comedii muzicale, multe dintre ele transformate ulterior în filme. Unele din melodiile interpretate devin adevărate hits, ca Ignace sau Simplet, sau - mai ales - Félicie aussi.

După 1940, în perioada ocupației germane, filmele turnate nu depășesc un nivel mediu. Totul se schimbă începând cu anul 1950 când, sub regia lui Julien Duvivier, începe seria filmelor în care întruchipează figura preotului paroh Don Camillo, în luptă cu primarul comunist Peppone (rol interpretat de Gino Cervi) pentru supremația spirituală în mica localitate italiană Brescello. În ciuda antagonismelor evidente, nu rareori, împrejurări particulare îi determină să descopere interese comune care-i apropie unul de altul:

  • "Le Petit monde de Don Camillo" („Mica lume a lui Don Camillo”, 1951)
  • "Le Retour de Don Camillo" („Întoarcerea lui Don Camillo”, 1953)
  • "La Grande bagarre de Don Camillo" („Marea încăierare a lui Don Camillo”, 1955 - în regia lui Carmine Gallone)
  • "Don Camillo Monseigneur" („Don Camillo monsenior”, 1961 - în regia lui Carmine Gallone).
  • "Don Camillo en Russie" („Don Camillo în Rusia”, 1965 - în regia lui Luigi Comencini)

Filmul "Don Camillo et les Contestataires", început în 1970 sub direcția artistică a lui Christian-Jaque, nu poate fi terminat din cauza îmbolnăvirii lui Fernandel. O tumoare dezvoltată la piept se dovedește a fi malignă. Actorul care a încântat milioane de spectatori în peste 125 de filme se stinge din viață la 26 februarie 1971, în apartamentul lui din avenue Foch, Paris. Este înmormântat în cimitirul Passy din inima Parisului, care i-a adus gloria și care a vrut să-l păstreze pentru totdeauna.

Filmografie selectivă modificare

Premii modificare

Pentru meritele sale artistice, Fernandel a primit numeroase premii și distincții, printre care:

  • 1949: Marele Premiu Mondial al Râsului
  • 1953: Cavaler al "Legiunii de Onoare"
  • 1960: Cavaler al Artelor și Literelor
  • 1964: Premiul "Georges Courteline" pentru umor
  • 1970: Marele Premiu al Cinematografiei franceze

Galerie de imagini modificare

  •  
    Fernandel (stânga) şi Totò (dreapta) în filmul Legea e lege (1958)
  •  
    Mormântul lui Fernandel (cimitirul Passy, Paris)

Note modificare

  1. ^ Baza de date Léonore 
  2. ^ Baza de date Léonore 
  3. ^ a b c d „Fernandel”, Fernandel (în engleză), Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ a b c d Fernandel, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  5. ^ a b c d Fernandel, SNAC, accesat în  
  6. ^ a b Fernandel, Find a Grave, accesat în  
  7. ^ https://www.marseille.fr/culture/actualites/adessias-fernandel  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ a b Фернандель, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]​ 
  9. ^ Baza de date Léonore, p. 3 
  10. ^ Fernand Contandin, Archives de Paris 
  11. ^ Baza de date Léonore, p. 5 
  12. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Legături externe modificare

  Materiale media legate de Fernandel la Wikimedia Commons

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fernandel&oldid=15506988