Fișier:Buzdugan (Istorie) 2516 05.10.2012 Fond 4F4FA9ACB1C34A38AE781DC7EB126F64.jpg

română Capul din alamă al buzduganului este în formă de ceapă, având nouă aripioare aproape semicirculare și trei aripioare lipsă (rupte). Terminația superioară a aripioarelor se transformă la capăt, luând o formă inelară, iar la partea inferioară terminațiile aripioarelor sunt ușor evazate și ușor crestate chiar la baza măciuliei. La partea inferioară se continuă cu un inel din alamă pentru fixarea brațului metalic de înmănușare a mânerului. Brațul de înmănușare din alamă este de formă cilindrică, fiind ușor tronconic spre partea inferioară. La cele două capete, brațul de înmănușare este întărit cu două inele din alamă: cel superior prezintă un decor geometric (de tipul zig-zag), în timp ce inelul inferior este gravat cu două nervuri paralele, plasate lângă muchiile acestuia. Mânerul din lemn de formă cilindrică, conic spre vârf, este îmbrăcat pe întreaga suprafață de prindere cu o brățară lată din alamă, de formă cilindrică, întărită la cele două capete cu câte un inel realizat în aceeași manieră cu inelul inferior al brațului de înmănușare. Brățara din alamă nu cuprinde și talpa mânerului. La partea superioară a capului buzduganului, mânerul este fixat cu un cui metalic având capul de formă semisferică. Între cuiul metalic și mânerul din lemn există o garnitură/capac din alamă gravată cu motive geometrice.

buzdugan

secolul al XVII-lea

Fișă: Zoran Marcov

Vezi mai jos