Fișier:Strastnic (Carte veche și manuscris) 2121 08.03.2007 Fond 7CDEA3B0C5B64BBC9C28C1E044145CDE.jpg

română Dincolo de calitățile remarcabile ale textului propriu-zis s-a relevat și valoarea „Predosloviei iubitului cetitoriu”, adresată de către „Cucearnicii ieromonașii de la Blaj” publicului, care adeseori este invocată pentru a se a pune în lumină legătura istorică existentă între vechea tiparniță din Bălgrad, care a activat în secolele al XVI-lea - începutul secolului al XVIII-lea și oficina care a început să emită la Blaj din 1747: „Și aflând cum că din zilele Prea Sfințitului, și în Domnul Răpăostului Kir Atanasie, Mitropolitului Bălgradului: până în vremile de acum, a noastră Tipografie în Măhramă s-au ținut îmvălită, și pentru aceaia mare scădeare în ceale sufletești s-au întâmplat, lipsind sămănătorii, și sămânța: am judecat de lipsă a fi, cum nu numai cu cuvântul, ce și cu Tipariul încredințatul Talant și buna sămânțe a-l înpărți și a o sămăna...”. O valoare artistico-documentară deosebită o au și xilogravurile lui Vlaicu, din cuprinsul volumului, îndeosebi reprezentatarea „Sfintei mănăstiri de la Blaj”, de fapt a bisericii catedrale „Sfânta Treime”, cu înfățișarea sa inițială, care a fost intens valorificată de către istoricii de artă, „Răstignirea”, pe p. 94 nenumerotată, „Punerea în mormânt” pe p. 123 nenumerotată, „Înălțarea” pe p. 171 etc., care sporesc valoarea de ansamblu a piesei. Se impune recunoașterea importanței memoriale deosebite a tipăriturii, din punctul de vedere al începuturilor tipografiei blăjene, din cel al înfățișării inițiale a catedralei „Sfânta Treime” din Blaj, care s-a pierdut de-a lungul timpului, din cel al ilustrațiilor de carte, care relevă un anume gust estetic al vremii, în întâmpinarea căruia gravorul Vlaicu a ieșit cu talentul său deosebit, precum și prin intermediul însemnărilor marginale valoroase pe care exemplarul le conține, relevându-se totodată circulația sa în zona din apropierea Alba Iuliei și a Blajului. Astfel, se știe că el a existat un timp în posesia lui Gheorghe Hăbianu de la Daia, iar în 1788 se afla la Drâmbar, însă cea mai valoroasă însemnare, nevalorificată de Doina Lupan și Lucia Hațegan, care au catalogat exemplarul, se află pe foaia de titlu și ea i se datorează unui Pop Gheorghe, care poate fi asociat (sau nu ?) protopopului Gheorghe Pop de Daia, binecunoscut din literatura de specialitate. Ca scriitură, ultimul preot amintit se detașează de cel dintâi Gheorghe, respectiv Gheorghe Hăbianu, fiind un posesor anterior al exemplarului. Mult mai interesantă, chiar decât această ultimă semnătură, este însemnarea de proprietate anterioară pe care Pop Gheorghe o ștersese, prin mâzgălire cu cerneală, pur și simplu, pentru a-și nota noua proprietate asupra cărții. Exemplarul a făcut parte din colecția Liceului Mihai Viteazul din Alba Iulia, fiind colectat în 1933/1934 de la Magda Dumitru, elev în clasa a II-a.

Strastnic

1753

Fișă: Dreghiciu, Doina

Vezi mai jos