Fișier:Ultima noapte a lui Mihai Viteazul (Artă plastică) 2070 19.02.2009 Tezaur D437580D301E4F7BA0275F130C6619C0.jpg

română La puțin timp după ce ajunge la Paris, Aman trimite în țară, pentru Pinacoteca din București, una din primele sale picturi istorice, inspirată de versurile poetului romantic Dimitrie Bolintineanu (1825-1872). Presimțind evenimente sumbre, Mihai își adună căpitanii în noaptea dinaintea confruntării cu generalul imperial Giorgio Basta, la Câmpia Turzii, unde va fi asasinat la 9 august 1601. Apelând la recuzita romantică (scenă nocturnă, luminată palid de luna ce se străvede printre nori, piscuri semețe de munte, un stejar falnic, armuri lucitoare, steaguri, bombarde și corturi militare), Aman creează o atmosferă dramatică, pe care abundența detaliilor o transferă oarecum într-un registru minor. Structurarea scenografică a compoziției, distribuția și mișcarea personajelor, rezultat al studierii marilor maeștri de la Luvru, amintesc și de pictura barocă a lui Frans Francken cel Tânăr în care prințul român apare în spatele lui Cresus, care-și etalează bogățiile în fața lui Solon. După cum precizează în corespondența cu pictorul Barbu Iscovescu, Aman îl contactează pentru multiplicarea lucrării pe Adolphe Mouilleron, „cel mai bun litograf din Paris". Acesta recurge la efectele catifelate ale manierei negre pentru a traduce spiritul tenebros al nocturnei, conferind imaginii o nobilă ținută istoristă.

Ultima noapte a lui Mihai Viteazul

1852

Mouilleron, Adolphe

Vezi mai jos