Fișier:Urmașii lui Nicolas Sanson, Cursul Dunării, de la izvoare până la vărsare, Paris, c. 1690 (ed. Alexis Hubert Jaillot, Paris, 1692 - Pieter Mortier(...) (Istorie) 2318 14.05.2015 Fond EAA68DDE6ECC4C08A6676A810FF92CC3.jpg

română Hartă de tipul "carte à figures", reprezentând cursul Dunării, de la izvoare până la vărsare. În colțul din stânga-sus este reprezentată separat o hartă detaliată a zonei izvoarelor Dunării, situate atunci în Principatul Fürstenberg. La marginea inferioară harta este bordată cu vedute ale orașelor Oradea (Varadin / Grand Varadin / Ward / Gross Wardein), Nagykanizsa (Canise / Kanischa), Timișoara (Temeswar) și Szigetvár (Sigeth / Zighet), această serie fiind încheiată de o hartă de mici dimensiuni, dar detaliată, a zonei strâmtorilor Bosfor și Dardanele ("LE BOSPHORE / DE THRACE / Aujourdhuy le Detroit ou / Canal de / CONSTANTINOPLE / Dreßé sur les Memoires de Monsr. / Gallant et de plusieurs Autres. / Par le P. Coronelli Cosmographe / etc."). Cartușul este extrem de elaborat. În registrul superior sunt medalioanele cu portretele a cinci personalități ale vremii, considerate apărătoare ale Creștinătății împotriva amenințării otomane: papa Inocențiu XII, împăratul romano-german Leopold I, regele Poloniei Jan III Sobieski, regele Ungariei Joseph I și ducele Bavariei Maximilian Emanuel. Cartușul este mărginit în stânga de o reprezentare grafică alegorică a triumfului Creștinătății asupra amenințării otomane: un călugăr catolic strivind sub picioare un personaj prăbușit adept al Coranului. În dreapta, un cavaler creștin în armură zdrobește un turc căzut la pământ. La baza cartușului, din nou o frumoasă imagine alegorică: Drava și Sava, reprezentați ca doi frați gemeni, își varsă apele în cele ale bătrânului Danubius. Ca și în alte hărți ale vremii, se constată și în cazul celei de față o oarecare confuzie și incertitudine privind Țările Românești extracarpatice. Astfel, Țara Românească este este marcată drept "Moldavie apelee par d'autres Valaquie", iar peste spațiul Moldovei este notat "Valaquie que d'autres Nomment Moldavie". Această hartă are la bază o variantă mai veche, elaborată de Vicenzo Maria Coronelli (1650-1718), tipărită de I. B. Nolin la Paris, în anul 1688 și care poate fi considerată o hartă prototip, fiind copiată sau preluată cu unele modificări și de alți autori, cartografi sau editori (Popescu-Spineni, 72-73). Succesul hărții lui Coronelli s-a întemeiat pe faptul că a fost elaborată pe baza rapoartelor confraților săi, misionarii franciscani, în teritorii europene mai puțin explorate și cunoscute. În mod cert, nu Nicolas Sanson (mort deja din anul 1667) este autorul hărții de față, așa cum lasă să se înțeleagă mențiunile din titlu și din cartuș, ci continuatorii afacerii sale cartografice (fiii săi, Guillaume și Andre, precum și Alexis Jaillot) care păstrează numele ilustrului lor predecessor spre a oferi hărții garanția calității. Harta este datată 1693, însă a apărut un an mai devreme, în 1692. Elaborarea sa în cadrul atelierului familiei Sanson va fi avut loc nu cu mult timp în urmă, oricum după 9 decembrie 1687, dată când Joseph, fiul cel mare al împăratului Leopold I, este încoronat ca rege al Ungariei (Joseph I), așa cum acesta apare reprezentat în medalionul cartușului. Cercetări laborioase atestă faptul că această hartă nu a fost inclusă în edițiile de Atlas Nouveau ale lui Jaillot, iar apariția sa pe piață s-ar datora exclusiv edițiilor piratate ale acestui atlas, tipărite la Amsterdam de către Pieter Mortier, începând tot cu anul 1692, așadar în paralel cu edițiile pariziene (Pastoureau, 250).

[http://clasate.cimec.ro/Detaliu.asp?k=EAA68DDE6ECC4C08A6676A810FF92CC3 Urmașii lui Nicolas Sanson, Cursul Dunării, de la izvoare până la vărsare, Paris, c. 1690 (ed. Alexis Hubert Jaillot, Paris, 1692 / Pieter Mortier, Amsterdam, 1692).]

1692, 1692

Guillaume Sanson, Adrien Sanson și Alexis Hubert Jaillot
Fișă: Burlușanu Mioara

Vezi mai jos