Ficat

Ficatul este un organ, parte a aparatului digestiv, ce este prezent la majoritatea animalelor superioare. Acesta are numeroase funcții în organismul uman, în special în metabolism. Ficatul este un organ major găsit doar la vertebrate, care îndeplinește multe funcții biologice esențiale, cum ar fi detoxifierea organismului și sinteza proteinelor și substanțelor biochimice necesare pentru digestie și creștere.^[1]^[2]^[3] La oameni, este localizat în cvadrantul superior drept al abdomenului, sub diafragma toracică. Alte roluri metabolice includ metabolismul carbohidraților, producția de hormoni și substanțe precum glucoza și glicogenul, precum și descompunerea globulelor roșii.^[3]

Ficatul, situat sub mușchiul diafragm, este marcat în imagine cu culoarea roșie

FuncțiiModificare

Se consideră că ficatul este cea mai complexă uzină a organismului, ficatul uman având peste 500 de funcții, indispensabile vieții normale. Aceste funcții sunt atât de complexe, încât nu există o mașină care să poată înlocui ficatul, în primul rând datorită numeroaselor funcții de sinteză a unor substanțe indispensabile vieții, și apoi datorită rolului său de detoxifiere.

Funcție metabolicăModificare

Sinteza colesterolului, fosfolipidelor, lipoproteinelor și a lipidelor;
Participă în metabolismul glucidelor și proteinelor;
Sinteza unor elemente ale sângelui, precum albuminele, globulinele, și antitrombina;

Funcție secretorieModificare

Producerea bilei;

Funcție imunizantăModificare

Neutralizarea corpurilor externi din organism, în special a toxinelor, jucând astfel un rol important în imunitatea corpului;

Funcție excretorieModificare

Descompune hemoglobina;

Alte funcțiiModificare

Depozitează numeroase vitamine, precum vitamina A și vitamina B₁₂, precum și o serie de microelemente esențiale.
Rol în sinteza unor factori care fac sângele coagulabil;
Sinteza și inactivarea unor hormoni Arhivat în 21 ianuarie 2018, la Wayback Machine..

Insuficiență hepaticăModificare

Imposibilitatea desfășurării acestor funcții face ca persoana respectivă să aibă simptome importante care îi împiedică activitatea.

Simptomele și modificările analizelor hepatice datorate lipsei funcțiilor ficatului poartă numele de insuficiență hepatică Arhivat în 22 ianuarie 2018, la Wayback Machine., cele mai frecvente simptome fiind:

Scăderea poftei de mâncare;
Scăderea în greutate (prin proasta procesare în fact a nutrientilor);
Uneori greață, gust amar (rar);
Icterul (prin trecerea bilirubinei din sânge în piele);
Urină colorată în exces, spre portocaliu (prin bilirubină în exces);
Scaunul mai decolorat, uneori alb ca chitul (datorită lipsei de producere a bilirubinei);
Oboseală extrema (ficatul stochează glicogen, rezerva de energie a organismului) ce poate merge până la comă;
Sângerări mucoase și cutanate (prin lipsa de sinteză a protrombinei și fibrinogenului și scăderea trombocitelor);
Vânătăi pe piele la lovituri minime;
Edeme, eventual ascita cu mărirea abdemenului (prin scăderea sintezei hepatice a albuminei);
Tulburări ale somnului (somnolență ziua cu insomnie noaptea) – prin intoxicația cu substanțele ne-metabolizate de ficatul bolnav.

Ficatul omuluiModificare

Ficatul omului este un organ de culoarea roșie-închisă, ce cântărește 1,5 – 2 kg, fiind cel mai greu organ al corpului uman. Acesta este situat în dreapta abdomenului sub coaste, care îl protejează de traumatisme. El filtrează în primul rând sângele care vine din organele tubului digestiv, acesta fiind locul principal de intrare a toxinelor în organism, dar de fapt ficatul filtrează tot sângele din organism, reținând și metabolizând substanțele dăunătoare organismului.

Boli ale ficatuluiModificare

Pentru că ficatul este un fel de filtru pentru sângele din organism, în el se opresc foarte multe substanțe care îl pot îmbolnăvi.

Cele mai frecvente boli ale ficatului sunt următoarele:

Ciroză hepatică de cauza virală, alcoolica, toxică, biliara sau autoimună;
Hepatita A acută;
Hepatita B acută sau cronica;
Hepatita C acută sau cronica;
Maladia lui Wilson, apare prin lipsa eliminării cuprului din organism, acesta stocându-se în ficat și împiedicându-i funcția;
Cancerul ficatului;
Icterul mecanic;
Boli ale cailor biliare;
Boli genetice de stocare;

RegenerareaModificare

Ficatul, ca și alte organe(pielea, osul, mușchii, stomacul, etc) este capabil să se regenereze, să se vindece.

Capacitatea de regenerare a ficatului este cunoscută, dar deși este extraordinară,rezultatele regenerării sunt limitate – o zonă de țesut hepatic distrusă și regenerată nu funcționează la fel ca un ficat care nu a fost îmbolnăvit, cu alte cuvinte vindecarea se produce cu sechele, așa cum repararea unei răni pe piele sau a unui os rupt, nu face ca pielea sau osul respectiv să fie noi.

Față de alte organe, ficatul are o rezervă functională, extrem de mare - se consideră că, dacă după distrugere prin toxine sau extirpare chirurgicală mai rămâne 25% din tesutul hepatic, aceasta cantitate este suficienta pentru regenerarea completa a ficatului.In cazul transplantului de ficat de exemplu, persoana care doneaza ficat ramane doar cu cca 30 % din organ (se recolteaza tot lobul drept). FIcatul isi incepe regenerarea in primele 24-48 de ore la rezectie, iar dupa 3 – 4 saptamani volumul ficatului s-a dublat fata de cel de la care s-a pornit regenerarea , iar acest lucru se intampla spontan, natural, fara alt stimulent decat substantele fiziologice produse de organism ca raspuns la distrugerea tesutului hepatic.

In cazul distrugerii unor zone de ficat de catre virusuri, alcool, toxice ,etc, regenerarea se face doar in zonele distruse, care pot sa nu aiba legatura cu caile biliare, deci, desi exista tesut hepatic, acesta nu are rol functional, si mai si impiedica trecerea sangelui prin zona cicatrizata, aparand astfel hipertensiunea portala (cresterea presiunii sanguine in sistemul vascular care hraneste ficatul)

NoteModificare

^ Elias, H.; Bengelsdorf, H. (1 iulie 1952). „Structura ficatului la vertebrate”. Cells Tissues Organs. 14 (4): 297–337. doi:10.1159/000140715. PMID 14943381.
^ Abdel-Misih, Sherif R.Z.; Bloomston, Mark (2010). „Anatomia ficatului”. Surgical Clinics of North America. 90 (4): 643–653. doi:10.1016/j.suc.2010.04.017. PMC 4038911  . PMID 20637938.
^ ^a ^b „Anatomia și fiziologia ficatului – Societatea Canadiană de Cancer”. Cancer.ca. Arhivat din original la 26 iunie 2015. Accesat în 26 iunie 2015.

Legături externeModificare

^ Ditoiu Alecse Valerian. „Structura si functiile ficatului uman”. Arhivat din original la 2018-01-21. Accesat în 21.01,2018. Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
^ Ditoiu AV. „Regenerarea ficatului”. Accesat în 21 ianuarie 2018.

[1] Elias, H.; Bengelsdorf, H. (1 iulie 1952). „Structura ficatului la vertebrate”. Cells Tissues Organs. 14 (4): 297–337. doi:10.1159/000140715. PMID 14943381.

[2] Abdel-Misih, Sherif R.Z.; Bloomston, Mark (2010). „Anatomia ficatului”. Surgical Clinics of North America. 90 (4): 643–653. doi:10.1016/j.suc.2010.04.017. PMC 4038911  . PMID 20637938.

[cancer.ca-3] „Anatomia și fiziologia ficatului – Societatea Canadiană de Cancer”. Cancer.ca. Arhivat din original la 26 iunie 2015. Accesat în 26 iunie 2015.

[4] Ditoiu Alecse Valerian. „Structura si functiile ficatului uman”. Arhivat din original la 2018-01-21. Accesat în 21.01,2018. Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)

[5] Ditoiu AV. „Regenerarea ficatului”. Accesat în 21 ianuarie 2018.

[1]

[2]

[3]

[1]

[2]