Filip al IV-lea cel Frumos

(Redirecționat de la Filip al IV-lea al Franței)
Filip al IV-lea cel frumos
Date personale
Poreclăle Bel Modificați la Wikidata
Născutaprilie–iunie 1268
Fontainebleau, Franța
Decedat (46 de ani)
Fontainebleau, Franța
ÎnmormântatBiserica Saint Denis, Franța
Cauza decesuluicauze naturale (accident vascular cerebral) Modificați la Wikidata
PărințiFilip al III-lea al Franței
Isabela de Aragon
Frați și suroriMargareta a Franței, regină a Angliei
Blanche a Franței
Ludovic al Franței[*]
Carol de Valois[1]
Ludovic, conte de Évreux[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuIoana I de Navarra
CopiiLudovic X
Filip V
Carol al IV-lea
Isabela, regină a Angliei
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațieconducător[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteFranceza veche
limba latină Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriDuke of Normandy[*][[Duke of Normandy (title given to the rulers of the Duchy of Normandy in northern France)|​]]
king of France
Rey de Navarra[*][[Rey de Navarra (title of nobility held by the head of state of the Kingdom of Navarre, later transmitted to the monarch of Spain)|​]]
Familie nobiliarăCasa Capet
Rege al Franței
Domnie5 octombrie 1285 – 29 noiembrie 1314
Încoronare6 ianuarie 1286, Reims
PredecesorFilip al III-lea
SuccesorLudovic al X-lea
Rege al Navarei
cu Ioan I
Domnie16 august 1284–4 aprilie 1305
PredecesorIoan I
SuccesorLudovic al X-lea

Filip al IV-lea cel Frumos (franceză Phlippe IV le Bel) (n. iunie 1268, Fontainebleau, Île-de-France, Franța – d. , Fontainebleau, Île-de-France, Franța) a fost regele Franței din 1285 până în 1314, fiind membru al dinastiei Capețiene. Personalitatea sa rece și severă i-a adus porecla de „Regele de Fier” sau „Regele de marmură”. Contemporanul său, Bernard Saisset, episcop de Pamiers, spunea despre el că „Nu știe decât să privească oamenii fără să spună nimic. Nu e nici om, nici fiară, e o statuie...”.

Filip cel Frumos a fost fiul regelui Filip al III-lea (1245-1285) și al reginei Isabela d'Aragon (1247-1271). La data de 16 august 1284 se căsătorește cu Ioana I de Navara, astfel devenind regele Navarei din 1284 până în 1305, când moare Ioana. Nu s-a recăsătorit niciodată.

Războiul din Flandra

modificare

În timpul domniei sale a crescut considerabil rolul hegemonic al Franței pe plan european.

Conflictul cu papalitatea

modificare

Războaiele împotriva Angliei și Franței au generat nevoi financiare, pe care regele a încercat să le rezolve prin impozitarea Bisericii. Papa Bonifaciu al VIII-lea a interzis episcopilor francezi să plătească impozite către stat, invocând imunitatea fiscală a clerului. Drept răspuns, regele Franței a dus o politică de îngrădire a influenței papei de la Roma, iar la conclavul din anul 1305 a obținut alegerea arhiepiscopului de Bordeaux în scaunul papal. La presiunea lui Filip cel Frumos acesta, sub numele de Clement al V-lea, a mutat reședința papală de la Roma la Avignon în anul 1309, act care a marcat începutul captivității papilor la Avignon (1309-1377).

Desființarea templierilor

modificare

Regele a dus de asemenea o politică de îngrădire a puterii Ordinului Templier, față de care statul avea datorii considerabile. Superstiția zilei de vineri 13 își are originea în arestarea majorității cavalerilor templieri (inclusiv marele maestru) la ordinul său, în data de vineri 13 octombrie 1307.

Actul formal de desființare a cavalerilor templieri a fost emis de fostul arhiepiscop de Bordeaux, Bertrand de Got, devenit papa Clement al V-lea, cu sediul la Avignon, în data de 22 martie 1312. Jacques de Molay, ultimul mare maestru al cavalerilor templieri, a fost executat pe 18 martie 1314 în timp ce un tribunal bisericesc discuta apelul formulat de Molay la sentința de condamnare la moarte. Atât regele Filip cel Frumos, cât și papa Clement al V-lea, de care templierii s-au simțit trădați, au murit în același an 1314.

Descendenți

modificare

Cu Ioana I de Navara a avut șapte copii:

Trei din fii săi au devenit regi ai Franței, și o fiică regină consort a Angliei ca soție a regelui Eduard al II-lea.

Arbore genealogic

modificare
Filip IV al Franței Tată:
Filip III
Bunic patern:
Ludovic IX
Străbunic patern:
Ludovic al VIII-lea
Străbunică paternă:
Blanche a Castiliei
Bunică paternă:
Margareta de Provence
Străbunic patern:
Ramon Berenguer IV, Conte de Provence
Străbunică paternă:
Beatrice de Savoia
Mamă:
Isabela de Aragon
Bunic matern:
Ioan I de Aragon
Străbunic matern:
Petru II de Aragon
Străbunică matern:
Maria de Montpellier
Bunică maternă:
Violant a Ungariei
Străbunic matern:
Andrei al II-lea al Ungariei
Străbunică maternă:
Violant de Courtenay


Predecesor:
Filip al III-lea
Regele Franței
5 octombrie 128529 noiembrie 1314
Succesor:
Ludovic al X-lea