Filozofie critică

Atribuită lui Immanuel Kant, filozofia critică sau idealismul critic reprezintă o mișcare care vede în criticism drept principalul atribut al filozofiei; acesta considera criticismul drept considera analiza riguroasă a valorii și a limitelor capacității de cunoaștere drept condiție prealabilă a oricărei cercetări filosofice[1]. Etimologia termenului provine din kritikos-krinein (techne), „€œarta judecarii”[2]. Kant argumenta că, deși rațiunea poate fi un instrument folositor, ea trebuie atent controlată pentru a nu accepta unele lucruri fără dovezi. În acest cadru apare procesul numit „€œmetoda critica”, proces prin intermediul căruia subiecții raționali vor descoperi care întrebări pot primi răspuns și care nu. În consecință, în lucrarea sa din 1793, „€œReligia în limitele ratiunii”, acesta a militat în favoarea renunțării la lucrurile inutile, precum practicile religioase care nu sunt compatibile cu un comportament moral bun. Într-o situație identică, deși rațiunea ne poate ajuta la înlocuirea regimurilor politice tiranice, de exemplu, Kant nu vedea rațiunea drept exhaustiv bună, ci consideră că trebuie exercitată critic pentru a evita înșelăciunile[3].

Noțiunea de filozofie critică este folosită și pentru a desemna filozofia kantiană. Potrivit acestei teorii, obiectele experienței noastre, în sensul de lucruri care există în spațiu și durează în timp, nu sunt decât fenomene, neavând o existență independentă în afara gândurilor noastre[4]. Filozofia lui Kant este preocupată de însăși bazele experienței. Trebuie mai întâi să determinăm cum funcționează rațiunea, și care sunt limitele ei, pentru a putea ulterior să o aplicăm corect experienței senzoriale și să observăm dacă poate fi aplicată tuturor obiectelor metafizice. Tema centrală a Criticii Rațiunii Pure este determinarea posibilității, întinderii și limitelor cunoașterii cu valabilitate obiectivă (cunoașterea obiectivă sau științifică are enunțuri ce posedă atributele universalității și necesității - temeiurile ei trebuie căutate în structuri date a priori și nu în obiecte)[5].

Vezi șiModificare

BibliografieModificare

  • Flew, Anthony, Dicționar de filozofie și logică, Editura Humanitas, Ed. a-2-a,București, 1999.
  • Flonta, Mircea, 20 de intrebari despre Immanuel Kant, Editura Humanitas, Bucuresti, 2012

Legături externeModificare

ReferințeModificare

  1. ^ Criticism pe dexonline.com
  2. ^ Critical Philosophy Etymology pe finedictionary.com
  3. ^ Immanuel Kant pe philosophybasics.net
  4. ^ Flew, Anthony, Dicționar de filozofie și logică
  5. ^ Flonta, Mircea, 20 de intrebari despre Immanuel Kant, pag. 91