Flintă

Flinta este o armă de foc (pușcă) cu țeavă lungă, cu fitil, cocoș și cremene, inventată la sfârșitul Evului Mediu.^[1]^[2]

Mecanismul de dare a focului cu scânteie produsă de cremene

Termenul provine din germană (Flinte) și maghiară (flinta) – după MDA – sau din poloneză, cehă și maghiară (unde are aceeași formă, flinta) – după Scriban.^[1]

În limba română, termenul este înregistrat prima oară la cronicarul Ion Neculce^[1].

Cuvântul flintă, folosit pentru a desemna o armă veche, ce se încărca pe gura țevii, și unde pulberea se aprindea de la o scânteie dată de ciocnirea cu metal a unei bucăți de cremene, denumită „flint” în limba engleză, a intrat foarte repede nu doar în limba română, ci chiar și în folclorul românesc, în cântecele despre haiduci.^[3]

Note

^ ^a ^b ^c „Roxana Vieru: Arme medievale – Abordare lexico-semantică” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 25 mai 2014. Accesat în 24 mai 2014.
^ DEXonline: flintă
^ Sindromul "Asaltul redutei”

Vezi și

Acest articol despre un subiect istoric este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.

[abordare-1] „Roxana Vieru: Arme medievale – Abordare lexico-semantică” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 25 mai 2014. Accesat în 24 mai 2014.

[2] DEXonline: flintă

[3] Sindromul "Asaltul redutei”

[1]

[2]

[3]