Deschide meniul principal

Florica Zaha

cântăreață română
Florica Zaha
Date personale
Născută15 septembrie
Avram Iancu, Bihor
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecântăreață Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicalmuzică populară românească
Instrument(e)voce[*]  Modificați la Wikidata
Ani de activitate1979 - prezent
Case de discuriElectrecord
Interpretare cuFlorica Bradu, Florica Ungur, Florica Duma
Prezență online

Florica Zaha (n. 15 septembrie, Avram Iancu, Bihor[1]) este o cântăreață română de muzică populară din Bihor. Florica Zaha a primit primul premiu din cariera sa la concursul „Mândru-i cântecu-n Bihor" și lansarea ei propriu-zisă a avut în cadrul emisiunii-concurs „Floarea din grădină".

Florica Zaha este licențiată în Drept, la Universitatea din Timișoara, însă nu a profesat niciodată, rămânând dedicată cântecului popular pe care l-a iubit întotdeauna. Are o colecție frumoasă de costume populare, dintre care unele au peste 100 de ani. Albumele sale, 14 la număr, s-au bucurat de succes în rândul iubitorilor de muzică populară. Cel mai recent album este Steaua mea cea norocoasă.[2] Are doi copii, Roxana și Aurel.

Împreună cu Florica Bradu, Florica Duma și Florica Ungur, face parte din grupul de interprete de muzică populară românească denumit generic „Floricile Bihorului”.[3][4]

DiscografieModificare

Titlul albumului Anul lansării Casa de producție Cod
Românie, plai cu flori 1980 Electrecord 45-M-10700
I-auzi, cum mai cîntă țara 1983 Electrecord EPE 02291
Autografe Muzicale 1986 Electrecord ST-EPE 02881
Cânt la lume că mi-e dragă 1995 Audio Pro Music‎ 0278
De la români, pentru români 2004 Oltenia Star Music Production
Steaua mea cea norocoasă 2006 EuroMusic 9618-4

NoteModificare

  1. ^ Loredana Ionaș. „La mulți ani Florica Zaha!”. Accesat în . 
  2. ^ „Melodii Florica Zaha - Muzică populară”, Muzicapopulara.net, accesat în  
  3. ^ "Floricile Bihorului", la ProTV”, Crisana.ro, , accesat în  
  4. ^ „Floricile Bihorului, la Antena 1”, Crisana.ro, , accesat în  

Legături externeModificare

Interviuri