Florin Horvath este un scriitor român. Este membru al Cenaclului literar „Silvania”, a colaborat cu diverse reviste de cultură din țară și din județul Sălaj, printre care „Caiete Silvane” și este membru al Ordinului Cavalerilor Templieri și al Francmasoneriei.[1]

S-a mutat în Zalău în 1975 și a lucrat, pe rând, la societățile „Armătura” și „Anvelope”.[2] Până în 1972, fusese pilot militar, dar fiind o fire rebelă, comuniștii l-au suportat cu greu în elita militară.[2] A fost obligat să renunțe și a făcut cursuri de specializare în „Automatizări sectoare calde”.[2] Noua meserie l-a adus la Zalău.[2]

Revoluția din Decembrie 1989 l-a găsit în balconul Comitetului Județean de Partid (actualul sediu al Prefecturii Sălaj).[2] Dar, după un an și opt luni a plecat, nemulțumit de faptul că FSN-ul încerca să devină un nou „partid stat”. [2]

Publicații

modificare
  • O lacrimă pentru Măria Sa, 1987
  • Voievodul Albastru, 2001
  • Coroana celor șapte mari maeștri, 2001
  • Îndreptar franc masonic, 2004
  • 125 de ani de lumini și umbre în francmasoneria românească, 2005
  • Un templier la Sarmisegetusa, 2009
  • Legenda marelui Zalmoxis, 2010 [3][4]
  • Ultimul festin, 2011
  • Îndreptar heraldic, Edi­tu­ra Ordo ab Chao, Zalău, 2012 [5]
  • Vecernie la amiază, Editura „Ordo ab chao”, Zalău, 2013 [1]
  • Umbrele Nevăzutului, Editura „Ordo ab chao”, Zalău, 2015
  1. ^ a b Florin Horvath, „Vecernie la amiază” Arhivat în , la Wayback Machine., 16 septembrie 2013, Magazin Sălăjean, accesat la 25 aprilie 2014
  2. ^ a b c d e f Florin Horvath, cavalerul care scrie despre cavaleri, 21 iunie 2010, Adevărul, accesat la 25 aprilie 2014
  3. ^ Florin Horvath ne-a adus alfabetul dac, 21 noiembrie 2010, Mesagerul.ro, accesat la 25 aprilie 2014
  4. ^ Sălaj: Florin Horvath lansează „Legenda marelui Zalmoxis”, 8 iulie 2010, Adevărul, accesat la 25 aprilie 2014
  5. ^ AVALON. Blazoane și criptografie, Ovidiu Pecican, Observator cultural - numărul 671, aprilie 2013, accesat la 25 aprilie 2014

Legături externe

modificare