Forêt de Trois-Fontaines
Forêt de Trois-Fontaines | |
Poziția | Franța |
---|---|
Coordonate | 48°42′N 4°54′E / 48.7°N 4.9°E |
Suprafață | 5.116 ha |
Cod Natura 2000 | FR2100315 |
Modifică date / text |
Forêt de Trois-Fontaines este o arie protejată (sit de importanță comunitară — SCI) din Franța întinsă pe o suprafață de 3.326 ha, integral pe uscat.
Localizare
modificareCentrul sitului Forêt de Trois-Fontaines este situat la coordonatele 48°42′26″N 4°55′01″E / 48.70722°N 4.91694°E.
Înființare
modificareSitul Forêt de Trois-Fontaines a fost declarat arie specială de conservare în baza directivei 92/43 din 1992 referitoare la conservarea habitatelor naturale și a faunei și florei sălbatice[1] pentru a proteja 8 specii de animale.[2][3]
Biodiversitate
modificareSituată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 6 habitate naturale: Păduri de stejar sau de stejar și carpen sub-atlantice și medio-europene de Carpinion betuli, Păduri acidofile de stejar bătrân cu Quercus robur pe câmpii nisipoase, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Peșteri inaccesibile publicului.[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]
- amfibieni (2): izvoraș-cu-burta-galbenă (Bombina variegata), triton cu creastă (Triturus cristatus)
- mamifere (5): liliac cârn (Barbastella barbastellus), liliac cu urechi mari (Myotis bechsteinii), liliac cărămiziu (Myotis emarginatus), liliac comun (Myotis myotis), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros)
- nevertebrate (1): rădașcă (Lucanus cervus)
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 20 de specii de plante, 5 specii de păsări, 7 specii de amfibieni, 6 specii de mamifere.[2]
Note
modificare- ^ http://www.legifrance.gouv.fr/jo_pdf.do?cidTexte=JORFTEXT000019808191
- ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Forêt de Trois-Fontaines”. Accesat în .
- ^ a b „Forêt de Trois-Fontaines”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .