Forțele armate ale Franței
| Forțele armate ale Franței Armées françaises | ||
|---|---|---|
 Stema Republicii Franceze (neoficial) | ||
| Categorii de arme | Armée de Terre Marine Nationale Armée de l'Air Jandarmeria națională | |
| Conducere | ||
| Comandantul suprem | Președinte Emmanuel Macron | |
| Ministrul Apărării | Florence Parly | |
| Șeful Statului Major General | General Thierry Burkhard | |
| Resurse umane | ||
| Vârsta de recrutare | 17 ani (2001) | |
| Disponibili pentru serviciul militar |
13.676.509 (2005 est.), age 15–49 | |
| Apți pentru serviciul militar |
11.262.661 (2005 est.), vârsta 15–49 | |
| Număr anual de persoane care împlinesc vârsta necesară |
389.204 (2005 est.) | |
| Personal activ | 208.700[1] locul 14 | |
| Personal în rezervă | 35.000 | |
| Personal desfășurat | 11.000[2] | |
| Cheltuieli | ||
| Buget | €49.7 miliarde (2021) (US$56.86 miliarde)[3] (locul 6) | |
| Procent din PIB | 1.7% (2021)[4] | |
| Industrie | ||
| Furnizori interni | Airbus ArianeGroup Dassault Aviation MBDA Naval Group Nexter Systems Safran Thales | |
| Furnizori externi | FN Herstal Heckler & Koch General Atomics Lockheed Martin | |
| Alte articole | ||
| Istorie | Istoria militară a Franței La Grande Armée | |
Modifică text  |
||
Forțele armate ale Franței cuprind Armata terestră Franceză, Marina Franceză, Forțele Aeriene Franceze și Jandarmeria națională. Președintele Franței conduce forțele armate, cu titlul „chef des armées” - „șef al forțelor armate”. Președintele este autoritatea supremă pentru chestiuni militare și este singurul oficial care pot comanda o lovitură nucleară. Armata Franceză are ca obiective principale, apărarea teritoriului național, protejarea intereselor Franței în străinătate și menținerea stabilității globale.
Forțele armate franceze angajează 220650 trupele regulate și 33.350 rezerviști cu jumătate de normă (Total 254.000 trupe).[5][6][7] Ca atare Forțele Armate Franceze constituie cea mai mare armată din Uniunea Europeană și a treia ca mărime din OTAN. Din 1996 armata este profesionalizată, până în 2008 fiind formată din peste 330.000 oameni din care 100.000 în corpul de Jandarmerie.
Prin intermediul armatei Franța are o prezență importantă în Kosovo, Coasta de Fildeș precum și în Orientul Mijlociu și în Teritoriile franceze de peste mări unde asigură menținerea păcii și securizarea rutelor maritime. O parte semnificativă din echipamentul militar este de producție franceză, cum ar fi: avionul de vânătoare Rafale, Portavionul Charles de Gaulle, rachetele Exocet și tancul Leclerc. Cu toate că Franța s-a retras din proiectul Eurofighter aceasta investește în numeroase proiecte europene cum ar fi Eurocopter Tiger, Fregate multifuncționale, demonstratorul UCAV nEUROn și avionul Airbus A400M.
Franța este una dintre țările recunoscute oficial ca „State posesoare de arme nucleare” prin Tratatul de neproliferare nucleară, cu 350 ogive nucleare fiind a treia putere nucleară[8]. Împreună cu armata Regatului Unit, armata franceză este una dintre cele mai dotate din punct de vedere financiar armate din Europa, împreună cele două țări reprezentând 40% din cheltuielile militare ale UE. Franța consacră armatei 2,5 % din PIB (un buget de 38 miliarde de Euro în 2006), în timp ce majoritate țărilor UE consacră doar 1,5 % din PIB, conform datelor OTAN[9].
Începând cu 2009, Forțele Armate Franceze sunt pe locul trei la cheltuieli din toate armatele din lume, de asemenea au cel de-al treilea arsenal nuclear ca mărime după cel al Statelor Unite și al Rusiei.
Armata franceză este compusă din patru arme principale:
- Armata terestră (franceză Armée de terre);
- Marina națională (franceză: Marine nationale);
- Aviația (franceză: Armée de l’air);
- Jandarmeria națională (franceză: Gendarmerie nationale).
Referințe
modificare- ^ „Ministère des Armées”.
- ^ „Promesse tenue pour le budget de la défense”. Ministry of Armed Forces (France). Accesat în .
- ^ Tian, Nan; Fleurant, Aude; Kuimova, Alexandra; Wezeman, Pieter D.; Wezeman, Siemon T. (). „Trends in World Military Expenditure, 2020” (PDF). Stockholm International Peace Research Institute. Accesat în .
- ^ Tian, Nan; Fleurant, Aude; Kuimova, Alexandra; Wezeman, Pieter D.; Wezeman, Siemon T. (). „Trends in World Military Expenditure, 2020” (PDF). Stockholm International Peace Research Institute. Accesat în .
- ^ Direction des ressources humaines de l'armée de Terre
- ^ „Organisation du personnel de la Marine nationale”. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
- ^ „Chiffres clés”. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
- ^ Worldwide Nuclear Forces
- ^ Compendiumul OTAN-Rusia despre datele economice și financiare despre apărare, http://www.nato.int/docu/pr/2005/p05-161f.htm
Legături externe
modificare