În geometria diferențială, peste un spațiu fibrat vectorial real , forma simplectică este dată de o familie de forme biliniare nedegenerate peste spațiul fibrat , punctul apaținând lui . Mai riguros, o formă simplectică este o secțiune globală de , care este în toate punctele nedegenerată.

Totuși, peste o mulțime diferențiabilă , o formă simplectică este o o formă diferențiabilă de ordinul 2 nedegenerată și închisă. Mai explicit, impunem condițiile următoare:

  • Forma este nedegenerată dacă în toate punctele , forma biliniară antisimetrică este nedegenerată.
  • Forma este închisă, în sensul lui : .

În particular, este un spațiu fibrat simplectic, dar definiția unei forme simplectice nu se limitează doar la acestă simplă proprietate. Condiția de închidere implică unicitatea ei locală furnizată de teorema lui Darboux.

  • Dacă   este un spațiu fibrat vectorial, atunci există o formă simplectică pe spațiul fibrat vectorial   dat de:
 

Acest prim exemplu arată naturalețea formelor simplectice. Contrar metricii riemanniene, existența lor nu este bine înțeleasă, dar cel puțin au venit în mod natural.

  • Dacă   este o mulțime simplectică de dimensiune  , iar   este o submulțime diferențiabilă din  , atunci:
    • Spațiul fibrat tangent la   este limitat la un spațiu fibrat de rang   peste  , notat  , iar   este un spațiu fibrat simplectic.
    • Dacă în toate punctele x ale lui P, forma biliniară   este nedegenerată cu restricția la spațiul tangent  , atunci,   este o formă simplectică asupra lui P.

Existența

modificare

Existența formelor simplectice pe o mulțime diferențiabilă este încă o problemă deschisă.