Format:Pagina principală/Articol de calitate/13
Războiul polono-sovietic (februarie 1919 – martie 1921) — în limba poloneză denumit și Wojna bolszewicka ("Războiul bolșevic") — a fost războiul care a dus la stabilirea granițelor între două state nou apărute după încheierea primului război mondial și anume Rusia Sovietică și A doua Republică Poloneză. Acest conflict armat a fost pe de-o parte rezultatul încercărilor Poloniei, (a cărei statalitate fusese restabilită după mai bine de un secol de la ultima împărțire a Poloniei), de a reocupa teritoriile care fuseseră sub controlul ei la sfârșitul secolului al XVIII-lea sau chiar mai înainte și pe de altă parte al încercărilor Sovietelor de a recuceri teritoriile care făcuseră parte până la izbucnirea războiului din Imperiul Rus. Amândouă statele s-au declarat victorioase la încheierea luptelor. Polonezii reușiseră să-și apere statul, în timp ce Sovietele se lăudau cu respingerea ofensivei poloneze din cadrul Operațiunii Kiev, care a fost privită ca parte a intervenției străine în războiul civil rus.
Frontierele dintre Polonia și Rusia Sovietică nu erau bine stabilite de Tratatul de la Versailles, în plus zona a fost bulversată de revoluția rusă, războiul civil rus, retragerea germanilor de pe frontul de răsărit ca și de încercările Ucrainei și ale Belarusului de a-și câștiga independența.