Format:Pagina principală/Articol de calitate/6
George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, azi Coșbuc, Bistrița-Năsăud, d. 9 mai 1918, București) a fost primul mare poet dat românilor de Transilvania, fiind trecut în Matricola botezaților din comună cu numele de George Coșbuc. A fost membru titular al Academiei Române din 1916.
Poetul se naște al optulea dintre cei 12 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilăria și-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mama sa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață a citi încă de la vârsta de cinci ani.