Frédéric Ditis
Date personale
Nume la naștereArnold Lucien Frédéric Ditisheim Modificați la Wikidata
Născut[1] Modificați la Wikidata
La Chaux-de-Fonds, cantonul Neuchâtel, Elveția Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Elveția Modificați la Wikidata
Ocupațieautor
redactor[*]
actor Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieDitis
Hachette  Modificați la Wikidata

Frédéric Ditis (pe numele real Frédéric Ditisheim;[3] n. , La Chaux-de-Fonds, cantonul Neuchâtel, Elveția – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un editor elvețian.

Biografie

modificare

S-a născut într-o familie de ceasornicari și a primit la naștere numele Frédéric Ditisheim.[3] În iulie 1938 a promovat examenul de bacalaureat în limba latină și limbi moderne la Liceul din Chaux-de-Fonds, apoi a urmat studii de litere și istorie la Universitatea din Geneva.[3] A devenit apoi editor de romane polițiste.[3]

El a fondat editura Ditis în 1945[3] și, împreună cu Paul Alexandre, colecția Détective-club din Geneva și apoi din Paris și a fost primul care a avut ideea de a vinde cărți în ediții de buzunar la supermarketuri (Monoprix).

Împreună cu Alain Flammarion, el a fondat în 1958 editura J'ai lu,[4] care a preluat spiritul colecțiilor Ditis. A condus această editură până în iunie 1982, când a fost înlocuit în funcția de președinte-director general de Charles-Henri Flammarion.[5]

În 1967 el a jucat rolul tatălui în filmul Au coupe coupé regizat de Guy Gilles.

A fost directorul colecției Livre de Poche și al editurii Éditions du Masque, preluată de Hachette, între 1982 și 1987.[6] A decedat în 1995.[3]

  1. ^ a b Fichier des personnes décédées 
  2. ^ Frédéric Ditis, Autoritatea BnF 
  3. ^ a b c d e f Béatrice Micheli Ceyssac, Le Paris des Suisses, Éditions de la Différence, Paris, 1995, p. 221.
  4. ^ La collection J'ai Lu
  5. ^ ***, Livres de France, edițiile 233-235, Éditions professionelles du livre, 2000, p. 41.
  6. ^ „Frédéric Ditis, fondateur de la Collection J'ai lu est mort”. Libération.fr. . Arhivat din original la . Accesat în .