Frédéric Passy
| Frédéric Passy | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [3][4][5][6][7]  Paris, Franța[8] |
| Decedat | (90 de ani)[3][4][6][5][7] Neuilly-sur-Seine, Seine, Franța[9] |
| Înmormântat | Cimitirul Père-Lachaise[10] |
| Căsătorit cu | Marie Blanche Passy[*] |
| Copii | Jean Passy[*] Marie-Alix Passy[*] |
| Cetățenie |  Franța |
| Ocupație | economist politician diplomat |
| Locul desfășurării activității | Paris |
| Limbi vorbite | limba franceză[4] |
| Activitate | |
| Alma mater | Lycée Condorcet Lycée Louis-le-Grand |
| Rude | Antoine d'Aure[*] |
| Premii | Premiul Nobel pentru Pace ()[1][2] Comandor al Legiunii de Onoare[*] |
Modifică date / text  | |
Frédéric Passy (n. , Paris, Franța – d. , Neuilly-sur-Seine, Seine, Franța) a fost un economist și pacifist francez care a fost membru fondator al mai multor societăți de pace și al Uniunii Interparlamentare. A fost, de asemenea, autor și politician, membru în Camera Deputaților Franței din 1881 până în 1889. A fost laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1901 pentru activitatea sa în mișcarea europeană pentru pace.
.jpg)
Biografie
modificareNăscut la Paris într-o familie proeminentă catolică și orleanistă(d) (susținători ai monarhiei constituționale), Passy a fost înconjurat de veterani militari și politicieni. După pregătirea în drept, a lucrat ca contabil și a servit în Garda Națională(d). A părăsit această funcție repede și a început să călătorească prin Franța ținând prelegeri despre economie. După ani de conflicte violente în toată Europa, Passy s-a alăturat mișcării pentru pace în anii 1850, lucrând cu câțiva activiști și scriitori de seamă pentru a dezvolta reviste, articole și programe educaționale.
În timp ce era membru în Camera Deputaților, Passy a creat Conferința Interparlamentară (mai târziu Uniunea Interparlamentară) cu deputatul britanic William Randal Cremer. Pe lângă aceasta, a fondat mai multe societăți de pace: Ligue Internationale et Permanente de la Paix, Société Française des Amis de la Paix și Société Française pour l'Arbitrage entre Nations. Munca lui Passy în mișcarea pentru pace a continuat în ultimii săi ani, iar în 1901, i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace alături de fondatorul Crucii Roșii, Henry Dunant.
Passy a murit în 1912, după o lungă perioadă de boală și incapacitate. În ciuda faptului că lucrările sale economice au câștigat puțină tracțiune, eforturile sale în mișcarea pentru pace au dus la recunoașterea lui drept „decanul activiștilor europeni pentru pace”.[11][12] :34 Fiul său, Paul Passy(d), a publicat un memoriu despre viața sa în 1927, iar lucrările sale sunt încă republicate și traduse în engleză în secolul al XXI-lea.
Note
modificare- ^ http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/peace/laureates/1901/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Frédéric Passy, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Frédéric Passy, annuaire prosopographique: la France savante, accesat în
- ^ a b Frédéric Passy, GeneaStar
- ^ a b Frédéric Passy, Roglo
- ^ „Frédéric Passy”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Frédéric Passy”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Find a Grave, accesat în
- ^ Chatfield, Charles; Ilukhina, Ruzanna (). Peace/Mir: An Anthology of Historic Alternatives to War (în engleză). Syracuse University Press. p. 124. ISBN 9780815626015. Accesat în .
- ^ Cooper, Sandi E. (). Patriotic Pacifism: Waging War on War in Europe, 1815-1914 (în engleză). Oxford University Press. ISBN 9780199923380.