Întreg tortul este impărțit în patru părți egale, o parte este luată în considerare

Fracția ordinară (din latin. frāctus, frāctī = frângere, fragmentare) este termenul folosit în aritmetică pentru a denumi un număr rațional. Numărul de sub linia de fracție se numește numitor și arată în câte părți egale a fost împărțit întregul, iar cel de deasupra se numește numărător, arătând câte părți au fost luate în considerare.

Denumirea a fost întrodusă în terminologia românească în timpul domniei domnitorului reformator Grigore Alexandru Ghica, în anul 1852 de A. Pavlid.

Fracția ordinară ca raportul a două numere întregiModificare

Reprezentarea fracțieiModificare

  O fracție care are numărătorul 3 și numitorul 4

Egalitatea fracțiilorModificare

 


 

  căci într-o proporție produsul mezilor este egal cu produsul extremilor  

BibliografieModificare

Vasile BOBANCU, Dicționar de matematici generale, Editura enciclopedică româna, 1974