Françafrique (franceză fʁɑ̃safʁik) este un termen care se referă la relația Franței cu Africa. Termenul a fost folosit pentru prima dată în sens pozitiv de președintele Félix Houphouët-Boigny al Coastei de Fildeș, dar acum este folosit uneori pentru a denunța relația „neocolonială” pe care Franța o are cu fostele sale colonii africane. Sfera de influență a „Françafrique” a prins rădăcini în timpul colonizării și se sprijină atât pe rețele oficiale cât și pe cele subterane. Dar chiar de la independența statelor africane în 1960, Franța a intervenit militar de mai mult de 30 de ori în Africa.[5] Acest fenomen este deosebit de prezent în fostele colonii franceze, cum ar fi Republica Congo, precum și în alte țări francofone, inclusiv Burundi și Rwanda; este, de asemenea răspândită în alte țări nevorbitoare de franceză, cum ar fi Guineea Ecuatorială. Franța are baze militare în Gabon,[6] Senegal,[7] Djibouti,[8] Mayotte și Réunion.[9] Armata Franceză este de asemenea desfășurată în Mali,[10] Ciad,[11] Republica Centrafricană,[12] Somalia[13] și Coasta de Fildeș.[14] Din punct de vedere critic, termenul „Françafrique” este folosit în general în prezent în mass-media[15] pentru a descrie relația economică și diplomatică complexă pe care Franța o păstrează cu fostele sale colonii, care sunt uneori considerate ca fiind state marionetă. În funcție de autori, „Françafrique” a existat[16][17] încă din sau nu în guvernul lui Nicolas Sarkozy.[18] Din 2012, mulți autori vorbesc despre o „întoarcere a Françafrique” sub guvernarea François Hollande.[19][20] La 14 iulie 2013, trupele din 13 țări africane au mărșăluit cu armata franceză în timpul paradei de Ziua Bastiliei în Paris, pentru prima dată de când trupele coloniale franceze s-au dizolvat.[21]

     Țările considerate de obicei francofone din Africa. Aceste țări au avut o populație de 363 de milioane în 2013.[1] Populația lor va atinge între 785 de milioane[2] și 814 milioane[1] în 2050.

Franceza este limba cu cea mai rapidă creștere de pe continent (în termeni de limbă oficială sau străină).[3][4]

     Țări considerate uneori ca francofone

     Țările care nu sunt francofone, dar sunt membri sau observatori ai OIF

Referințe

modificare
  1. ^ a b Population Reference Bureau. „2013 World Population Data Sheet” (PDF). Accesat în . 
  2. ^ United Nations. „World Population Prospects: The 2012 Revision” (XLS). Accesat în . 
  3. ^ „Agora: La francophonie de demain”. Accesat în . 
  4. ^ „Bulletin de liaison du réseau démographie” (PDF). Accesat în . 
  5. ^ RFI -14 July 2010 – Olivier Fourt – 1960–2010, 50 ans d’interventions militaires françaises en Afrique
  6. ^ French Ministry of Defence – Les Forces françaises au Gabon
  7. ^ French Ministry of Defence – Les Éléments français au Sénégal
  8. ^ French Ministry of Defence – Les forces françaises stationnées à Djibouti
  9. ^ French Ministry of Defence – Les Forces armées en zone sud de l'Océan Indien
  10. ^ French Ministry of Defence – Mali
  11. ^ French Ministry of Defence – Les éléments français au Tchad (EFT)
  12. ^ French Ministry of Defence – Les forces françaises en République Centrafricaine
  13. ^ French Ministry of Defence – Opération EU NAVFOR Somalie / Atalante – Lutte contre la piraterie
  14. ^ French Ministry of Defence – Les forces françaises en Côte d'Ivoire
  15. ^ notably by Le Monde, Libération or L'Express
  16. ^ Samuël Foutoyet, Nicolas Sarkozy ou la Françafrique décomplexée, Tribord, 2009, p. 11 (French)
  17. ^ 50 years later, Françafrique is alive and well – Christophe Boisbouvier – 16 February 2010 – RFI English
  18. ^ Reconnaissons que l'Elysée rompt avec la « Françafrique », article by Venance Konan, Le Monde, 16 avril 2011 (French)
  19. ^ The New York Times – The Return of Françafrique – PIERRE HASKI – 21 July 2013
  20. ^ „Al Jazeera – Ending 'Francafrique' – 12 March 2013”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ France24 - African troops march with French for Bastille Day - 14 July 2013

Legături externe

modificare