François Brousse
François Brousse | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2] Perpignan, Franța |
Decedat | (82 de ani)[1][2] Clamart, Île-de-France, Franța |
Cetățenie | Franța |
Ocupație | poet filozof scriitor |
Limbi vorbite | limba franceză[2] |
Modifică date / text |
François Brousse (n. , Perpignan, Franța – d. , Clamart, Île-de-France, Franța) a fost profesor de filozofie și a predat în special în regiunea Languedoc-Roussillon, fiind autorul a aproximativ 80 de opere incluzând poezie, eseuri (metafizice, de astronomie, istorie și ezoterică), romane, piese de teatru și cărți de povești. El a fost pionierul cafenelelor filozofice care au apărut pretutindeni în Franța la sfârșitul secolului al XX-lea.
Opere
modificareÎn cele patruzeci și ceva de cărți de poezie, François Brousse întruchipează rolul unui poet. Într-o emisiune de radio (1957), el și-a descris acest rol ca fiind „grădinarul umanității”: „De atunci, eu cred în misiunea civilizatoare pe care o au poeții. El împrăștie semințele frumuseții, admirației, entuziasmului și iubirii în subconștientul colectiv al umanității. Aceste semințe cresc încet și, prin ele, noi putem asista la dezvoltarea unui suflet, singura formă existentă de progres[3].”
Pe lângă interesul său pentru scris, el era bine cunoscut în orașul Perpignan pentru găzduirea unor întâlniri neoficiale în locuri publice, cafenele, magazine de plante și cu grupuri speciale, cum erau de pildă Groupe de la Quatrième Dimension 1950 (Grupul celei de a patra dimensiuni) sau Asociația France-Inde 1953. El a contribuit de asemena la numeroase ziare regionale precum Madeloc, Sources Vives, Agni, Conflent, Tramontane ș.a.m.d.
Cunoștințele și talentul său ca orator erau vizibile în conferințe, care au devenit mai frecvente după 1963. La început ținute în Prades, apoi în Perpignan și în cele din urmă răs pândite în întreaga Franță, Geneva (Elveția, 1990) și Tell el-Amarna (Egipt, 1992).
Subiectele pe care le-a atins în aceste conferințe, care erau de obicei anunțate în presa locală, se adresau în principal scopului pe care și-l fixase lui însuși în 1945, “Una dintre misiunile mele pământești va fi nu numai aceea de a face cunoscute cheile la esoterismul hugolian, ci și misterele Sfântului Ioan și secretele lui Nostradamus [4].”
Văzut ca un personaj-orășean care nu poate fi clasificat și plin de culoare, el s-a descris pe sine ca „un om liniștit.” El a explicat „Prefer să meditez decât să întâlnesc oameni și să mă aflu în mulțime. Tot ce doresc este să fiu citit, întrucât am de comunicat un mesaj important. (...) Misiunea mea este de a reaprinde flacăra arzândă a poeziei, metafizicii și perfecțiunii.[5].”
Ziarele locale franțuzești L'Indépendant, Midi Libre, La Dépêche du Midi precum și alte surse [6] de știri regionale și naționale i-au dedicat cel puțin două sute și cincizeci de articlole, în timp ce periodicele au scos mai mult de trei sute de alte surse referitoare la el într-un fel sau altul.
Note
modificare- ^ a b Francesc Brousse, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ WENGER Jean-Pierre, François Brousse l’Enlumineur des mondes(François Brousse, Iluminatorul lumilor).(Saint-Cloud: Ed. Danicel productions, 2005), p. 255
- ^ Charles Amazan [unul dintre pseudonimele literare ale lui François Brousse], L'Avenir des peuples, (Viitorul umanității), (Perpignan : Printer SINTHE & Co, 25 January 1945), p 8
- ^ François Brousse interviewat de François Villée, „L'Apocalypse n'est pas pour demain”, (Apocalipsa nu este pentru mâine), magazinul L'Inconnu, Paris, No. 50, Aprilie 1980
- ^ Jean-Pierre Wenger, Conferința "François Brousse, Homme-Cosmos du XXe siècle," (François Brousse, Omul-Cosmos al secolului XX) Colocviu SONGE, Montpellier, 26 februarie 2005.