Francine Prose

scriitoare americană
Francine Prose
Francine Prose at the 2012 Brooklyn Book Festival (cropped).jpg
Francine Prose
Date personale
Născută (72 de ani)[2][3] Modificați la Wikidata
Brooklyn, SUA Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare
romancieră[*]
scriitoare de literatură pentru copii[*] Modificați la Wikidata
Limbilimba engleză[1]  Modificați la Wikidata
StudiiRadcliffe College[*]
Universitatea Harvard  Modificați la Wikidata
Note
PremiiBursă Guggenheim[*]
Rome Prize[*]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Francine Prose (n. ,[2][3] Brooklyn, SUA) este o romancieră, nuvelistă și eseistă americană. Ea este profesor invitat de literatură la Bard College și a fost anterior președinte al PEN American Center.

Viața și carieraModificare

S-a născut în Brooklyn și a absolvit cursurile Radcliffe College în 1968. Ea a primit Premiul pentru traducere al PEN American Center în 1988 și a obținut o bursă Guggenheim în 1991. Romanul The Glorious Ones a fost adaptat într-un muzical cu același titlu de către Lynn Ahrens și Stephen Flaherty. El a fost reprezentat pe scena Teatrului Mitzi E. Newhouse de la Lincoln Center din New York, în toamna anului 2007.

În martie 2007, Prose a fost aleasă pentru a-i succeda scriitorului american Ron Chernow începând din luna aprilie pentru un mandat de un an ca președinte al PEN American Center,[4][5] o societate literară de scriitori, editori și traducători din New York care lucrează pentru promovarea literaturii, pentru apărarea libertății de exprimare și pentru susținerea cooperării literare internaționale. În martie 2008 Prose a candidat singură pentru un al doilea mandat de un an ca președinte al PEN American Center.[6] În aceeași lună, artistului londonez Sebastian Horsley i s-a refuzat intrarea în Statele Unite și președintele PEN Francine Prose l-a invitat ulterior pe Horsley pentru a vorbi la Festivalul anual de literatură internațională de la New York, la sfârșitul lunii aprilie 2008.[7] I-a succedat filosoful și romancierul Kwame Anthony Appiah în calitate de președinte al PEN în aprilie 2009.[8][9]

Prose a făcut parte din juriul pentru acordarea premiului PEN/Newman's Own First Amendment. Romanul ei, Blue Angel, o satiră despre hărțuirea sexuală în campusurile universitare, a fost finalist al National Book Award. Unul dintre romanele ei, Household Saints, a fost adaptat pentru film de Nancy Savoca.

Prose a obținut Premiul Academiei Americane din Roma în 2006.[10]

În 2010 Francine Prose a primit Medalia internațională pentru umanism a Universității Washington. Medalia, acordat bianual și însoțită de un premiu de 25.000 de dolari, este conferită pentru a onora o persoană ale cărei eforturi umaniste în jurnalism, literatură sau arte au influențat lumea. Printre alți câștigători se numără romancierul turc Orhan Pamuk în 2006, jurnalistul Michael Pollan în 2008 și realizatorul de filme documentare Ken Burns în 2012.[11][12]

Criticarea PEN American CenterModificare

În timpul controversei din 2015 privind decizia PEN American Center de a onora revista Charlie Hebdo cu premiul său anual pentru curajul apărării libertății de exprimare, ea, alături de Michael Ondaatje, Teju Cole, Peter Carey, Rachel Kushner și Taiye Selasi, s-au retras de la gala premiilor anuale ale organizației și au semnat o scrisoare prin care au criticat acordarea acestui premiu, afirmând că, deși crimele au fost „grețoase și tragice”, ei nu credeau că activitatea Charlie Hebdo's meritat un premiu.[13][14] Scrisoarea a fost în curând semnată de mai mult de 140 de membri ai PEN American Center.[15] Francine Prose a publicat un articol în The Guardian în care și-a justificat poziția, afirmând că: „povestea crimelor de la Charlie Hebdo — europeni albi uciși în birourile lor de către extremiști musulmani — este una care se hrănește perfect din prejudecățile culturale care au permis guvernului nostru să facă atât de multe greșeli dezastruoase în Orientul Mijlociu”.[16] Prose a fost criticată din cauza opiniilor sale de către Katha Pollitt,[17] Alex Massie,[18] Michael C. Moynihan,[19] Nick Cohen[20] și alții, mai ales de Salman Rushdie, care într-o scrisoare către PEN i-a descris pe Prose și pe ceilalți cinci autori care s-au retras de la gala premiilor anuale, ca fiind călători de drum ai „Islamului fanatic, care este extrem de bine organizat, bine finanțat, și care încearcă să ne sperie pe toți, musulmani și non-musulmani, într-o tăcere lașă”.[21]

Opera literarăModificare

RomaneModificare

Colecții de povestiriModificare

Cărți cu poze pentru copiiModificare

Non-ficțiuneModificare

Recenzii de cărțiModificare

  • 17 aprilie 2005: "'The Peabody Sisters': Reflected Glory": The Peabody Sisters: Three Women Who Ignited American Romanticism, de Megan Marshall, Houghton Mifflin (ISBN: 0-395-38992-5)
  • 22 mai 2005: "'Oh the Glory of It All': Poor Little Rich Boy": Oh the Glory of It All, de Sean Wilsey, Penguin (ISBN: 1-59420-051-3)
  • 12 iunie 2005: "'Marriage, a History': Lithuanians and Letts Do It", Marriage, a History: From Obedience to Intimacy, Or How Love Conquered Marriage, de Stephanie Coontz, Viking (ISBN: 0-670-03407-X)
  • 14 august 2005: "'Eudora Welty': Not Just at the P.O.", The New York Times: Eudora Welty: A Biography, de Suzanne Marrs, Harcourt Trade (ISBN: 0-15-100914-7)
  • 4 decembrie 2005: "Slayer of Taboos", The New York Times: D. H. Lawrence: The Life of an Outsider, de John Worthen, Basic Books (ISBN: 1-58243-341-0)
  • 2 aprilie 2006: "Science Fiction", The New York Times: The Book About Blanche and Marie, de Per Olov Enquist, Translated by Tiina Nunnally, Overlook (ISBN: 1-58567-668-3)
  • 9 iulie 2006: "The Folklore of Exile", The New York Times: Last Evenings on Earth, de Roberto Bolaño, Translated by Chris Andrews, New Directions (ISBN: 0-8112-1634-9)
  • decembrie 2008: "More is More: Roberto Bolaño's Magnum Opus", Harper's Magazine: 2666, de Roberto Bolaño, translated by Natasha Wimmer, Farrar, Straus and Giroux (ISBN: 0-374-10014-4)
  • decembrie/ianuarie 2010: "Altar Ego", Bookforum: Ayn Rand and the World She Made, de Anne C. Heller, Nan A. Talese (ISBN: 978-0-385-51399-9)

ReferințeModificare

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Francine Prose, SNAC, accesat în  
  3. ^ a b Francine Prose, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  4. ^ „People”, Publishers Weekly, 254 (13), p. 16, , accesat în   Mai multe valori specificate pentru |accessdate= și |access-date= (ajutor)
  5. ^ „Author Philip Roth wins Saul Bellow Award”, USA Today, , accesat în   Mai multe valori specificate pentru |accessdate= și |access-date= (ajutor)
  6. ^ Hillel Italie (), „Prose to Serve 2nd Term PEN Leader”, Associated Press, accesat în   Mai multe valori specificate pentru |accessdate= și |access-date= (ajutor)
  7. ^ Motoko Rich (), „Pen Rallies Behind Ousted Author”, The New York Times, p. E2, accesat în   Mai multe valori specificate pentru |accessdate= și |access-date= (ajutor)
  8. ^ Hillel Italie (), „Appiah to be next president of writers group”, Associated Press, accesat în   Mai multe valori specificate pentru |accessdate= și |access-date= (ajutor)
  9. ^ Francine Prose (). „How Have Tools Like Google and YouTube Changed the Way You Work?”. The New York Times. 
  10. ^ "Society of Fellows – Member Directory", American Academy in Rome
  11. ^ https://source.wustl.edu/2010/11/francine-prose-to-receive-washington-university-international-humanities-medal-nov-30/
  12. ^ https://pages.wustl.edu/figure/humanities-medal-jan-2014
  13. ^ „Read the Letters and Comments of PEN Writers Protesting the Charlie Hebdo Award”. Firstlook.org. . Accesat în . 
  14. ^ Boris Kachka. „How and Why 35 Writers Denounced PEN”. Vulture. Accesat în .  Mai multe valori specificate pentru |nume= și |author= (ajutor)
  15. ^ „204 PEN Writers (Thus Far) Have Objected to the Charlie Hebdo Award – Not Just 6”. Firstlook.org. . Accesat în . 
  16. ^ "I admire Charlie Hebdo's courage.
  17. ^ Nichols, John (). Charlie Hebdo Deserves Its Award for Courage in Free Expression. Here's Why”. The Nation. Accesat în .  Mai multe valori specificate pentru |nume= și |last= (ajutor)
  18. ^ „Francine Prose reminds us why so many novelists are so very, very stupid”. Blogs.spectator.co.uk. . Accesat în . 
  19. ^ Michael Moynihan. „America's Literary Elite Takes a Bold Stand Against Dead Journalists”. The Daily Beast. Accesat în .  Mai multe valori specificate pentru |nume= și |author= (ajutor)
  20. ^ Nick Cohen (). Charlie Hebdo and the literary indulgence of murder | Nick Cohen: Writing from London”. Accesat în .  Mai multe valori specificate pentru |nume= și |author= (ajutor)
  21. ^ Alison Flood (). Charlie Hebdo row leads to Facebook fallout between Salman Rushdie and Francine Prose”. The Guardian. Accesat în .  Mai multe valori specificate pentru |nume= și |author= (ajutor); Mai multe valori specificate pentru |lucrare= și |work= (ajutor)
  22. ^ Peggy Guggenheim – The Shock of the Modern, Yale University Press

Lectură suplimentarăModificare

Legături externeModificare