Frank Nugent
Date personale
Născut[2][3] Modificați la Wikidata
New York, New York, SUA Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani) Modificați la Wikidata
Los Angeles, Comitatul Los Angeles, SUA Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
Ocupațiescenarist
jurnalist
critic de film[*] Modificați la Wikidata
Limbilimba engleză[1]  Modificați la Wikidata
StudiiColumbia University Graduate School of Journalism[*]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiile Sindicatului Scenariștilor Americani  Modificați la Wikidata
Prezență online

Frank Stanley Nugent (n. ,[2][3] New York, New York, SUA – d. , Los Angeles, Comitatul Los Angeles, SUA) a fost un scenarist, jurnalist și critic de film american, care a scris 21 de scenarii de film, dintre care 11 scenarii pentru regizorul John Ford. A publicat aproape o mie de recenzii de filme în ziarul The New York Times înainte de a renunța la jurnalism pentru a se dedica activității de scenarist la Hollywood. A fost nominalizat la Premiul Oscar în 1953 și a câștigat de două ori premiul Writers Guild of America pentru cel mai bun scenariu al unei comedii americane. Writers Guild of America, West a clasificat scenariul filmului The Searchers (1956) printre cele mai bune 101 scenarii ale tuturor timpurilor.

Tinerețea și activitatea de critic de filmModificare

Nugent s-a născut la New York în 27 mai 1908, ca fiu al lui Frank H. și al Rebeccăi Roggenburg Nugent. A absolvit Liceul Regis în 1925 și a urmat studii de jurnalism la Universitatea Columbia, pe care le-a absolvit în 1929.[4] În perioada studenției a lucrat la ziarul studențesc Columbia Spectator.[5] Și-a început cariera jurnalistică ca reporter de știri la The New York Times în 1929 și începând din 1934 a scris cronici și recenzii de film la acest ziar. La sfârșitul anului 1936 i-a succedat lui Andre Sennwald în postul de critic de film și redactor al secțiunii cinematografice, post pe care l-a deținut până în 1940.[6] În această calitate a scris recenzii elogioase ale filmelor Show Boat (1936), Vrăjitorul din Oz și Pe aripile vântului (1939).

I-au displăcut în mod deosebit interpretările lui Tyrone Power în filmele realizate de 20th Century Fox și a început recenzia filmului The Story of Alexander Graham Bell (1939), spunând că „numai pentru că l-a omis pe Tyrone Power, filmul lui 20th Century Fox poate fi considerat una din contribuțiile mai sobre și mai meritorii ale acestei companii în domeniul dramelor istorice”. Ca răspuns, Fox și cinematograful unde a fost proiectat filmul au redus timp de câteva luni publicitatea lor din The New York Times, producând ziarului o pagubă de 50.000 de dolari.[4] Recenzia filmului The Grapes of Wrath al companiei Fox l-a determinat pe directorul studioului Fox, Darryl F. Zanuck, să-i facă oferta de a lucra ca scenarist pentru 400 de dolari pe săptămână, un salariu foarte generos la vremea respectivă.[4][7] Până atunci el a scris aproape o mie de recenzii de film pentru Times.[8]

Cariera în filmeModificare

Nugent a continuat să scrie pentru Times ca jurnalist independent, în primii săi ani de la Hollywood.[4] Pentru Zanuck, el a lucrat la redactarea scenariilor, a revizuit scenariile altora și a realizat critici. El a spus mai târziu că „Zanuck mi-a spus că nu voia ca eu să scriu, că el a crezut că studioul ar economisi bani dacă eu aș fi criticat filmele înainte de a fi realizate”.[4] Contractul cu Fox a fost încheiat în 1944 și Nugent și-a reluat activitatea de jurnalist independent.[4][7] Criticile sale ascuțite i-au servit lui Zanuck, dar nu i-au adus nicio ofertă de a scrie un scenariu, în timp ce criticarea creațiilor colegilor lui, la fel de incisivă ca atunci când era jurnalist, nu l-a ajutat să câștige colaboratori. El i-a returnat odată lui Zanuck un scenariu cu o notă în care scria: „Opinia mea despre acest scenariu este neschimbată. În ceea ce mă privește, nu este nimic în neregulă dacă va fi aruncat la coșul de gunoi”.[7]

Scenariul filmului The Searchers (1956) a fost clasat de către Writers Guild of America, West printre cele mai bune 101 scenarii ale tuturor timpurilor.[9] A fost considerat cel mai bun western al tuturor timpurilor într-un clasament efectuat în 2008 de Institutul American de Film. El este situat pe locul 12 în lista celor mai bune 100 de filme americane alcătuită în 2007 de Institutul American de Film.[10]

El a scris scenariile unor westernuri regizate de Stuart Heisler (Tulsa), Robert Wise (Two Flags West), Raoul Walsh (The Tall Men) și Phil Karlson (They Rode West și Gunman's Walk). Nugent a colaborat și la scenariul filmului Mister Roberts.

A mai scris scenarii și pentru alte genuri de filme precum The Red Beret, North West Frontier, Trouble in the Glen, The Quiet Man, The Rising of the Moon și Donovan's Reef.

Pentru munca sa la filmul The Quiet Man a primit o nominalizare la Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat. The Quiet Man a câștigat Premiul Writers Guild of America pentru „cel mai bun scenariu al unei comedii americane” în 1953, ar Mister Roberts (1955) a obținut același premiu în 1956.[11]

Nugent a fost președinte al Guild of Writers of America, West (WGAW) din 1957 până în 1958 și în această calitate a reprezentat această organizație în Motion Picture Industry Council din 1954 până în 1959.[4] De asemenea, a servit pentru o perioadă de trei ani (1956-1959) în calitate de președinte al comitetului de finanțare care a supravegheat construirea sediului central al organizației din Beverly Hills.

Viața personalăModificare

La 3 ianuarie 1939 s-a căsătorit cu Dorothy J. Rivers. Primarul New York-ului, Fiorello LaGuardia, a oficiat această ceremonie în incinta primăriei.[12] Ei au divorțat în 1952. Nugent s-a căsătorit cu cea de-a doua soție, Jean Lavell, în 1953.[4]

Nugent a suferit timp de mai mulți ani de probleme cardiace și a murit în urma unui atac de cord pe 29 decembrie 1965, în Los Angeles, California.[4]

Scenarii de filmeModificare

Frank S. Nugent a scris scenariile mai multor filme sau a poveștii care a constituit baza scenariului.

NoteModificare

  1. ^ IdRef, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Frank Nugent, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b c d e f g h i „Frank S. Nugent, Screen Writer and Former Film Critic, Dead”. The New York Times. . Accesat în . 
  5. ^ „Kings Crowns Won by 81 at Columbia” (PDF). The New York Times. . Accesat în . 
  6. ^ „Frank S. Nugent Feted” (PDF). The New York Times. . Accesat în . 
  7. ^ a b c Frankel, Glenn (). The Searchers: The Making of an American Legend. New York: Bloomsbury. pp. 252–9. ISBN 978-1-60819-105-5. 
  8. ^ „All Reviews by Frank S. Nugent”. The New York Times. Accesat în . 
  9. ^ 101 screenplays Arhivat în , la Wayback Machine. Writers Guild of America, West (WGAW)
  10. ^ AFI's website listing Top 100 films Arhivat în , la Wayback Machine.
  11. ^ Awards Internet Movie Database.
  12. ^ „Dorothy Rivers Wed to Frank S. Nugent” (PDF). The New York Times. . Accesat în . 

Lectură suplimentarăModificare

  • Richard Corliss, Talking Pictures: Screenwriters in the American Cinema, 1927-1973 (Overlook Press, 1974)
  • Arleen Keylin și Christine Bent. (ed.), The New York Times at the Movies (Arno Press, 1979), ISBN: 0-405-12415-5
  • Peter Lehman, Close Viewings: An Anthology of New Film Criticism (University Press of Florida, 1990), ISBN: 0-8130-0967-7
  • Joseph McBride, „The Pathological Hero's Conscience: Screenwriter Frank S. Nugent Was the Quiet Man Behind John Ford”, în Written By, mai 2001

Legături externeModificare