Fronton
Un fronton (cunoscut și ca pediment) este un element arhitectural folosit în arhitectura clasică, cea barocă și cea neoclasică, alcătuit dintr-o cornișă frântă sau curbă, susținut de un antablament, care se găsește deasupra intrării unei clădiri, uși, ferestre, etc. Un fronton este uneori elementul superior al unui portic. Pentru structurile simetrice, un fronton oferă un punct central și este adesea folosit pentru a adăuga grandoare unei intrări.[1]
IstorieModificare
Frontonul se găsește la templele grecești, și în arhitectura etruscă, romană, renascentistă, barocă, rococo, neoclasică și Beaux-Arts. Elementul acesta arhitectural a fost dezvoltat de arhitectura Greciei Antice. În Roma Antică, perioada Renascentistă și alte stiluri arhitecturale, frontonul a fost folosit cu scop decorativ, deaspura ferestrelor sau ușilor.
GalerieModificare
Una dintre puținele secțiuni ale pedimentului Partenonului cu sculpturi încă acolo, celalte fiind în British Museum din Londra
Ilustarții cu sculpturile din cele două frontoane ale Partenonului, de James Stuart și Nicholas Revett în 1794
Fronton rotund al Bibliotecii lui Celsus
Pedimentul Bisericii Madeleine din Paris
.jpg)
NoteModificare
- ^ Partridge, Chris (). „Cash: Property: KNOW YOUR PEDIMENTS: A weekly guide to the language of architecture”. Gale OneFile: News. Accesat în .
 | Acest articol din domeniul arhitecturii este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa ! |