Un fronton (plural: frontoane) este un element arhitectural folosit în arhitectura clasică, cea barocă și cea neoclasică, alcătuit dintr-o cornișă frântă sau curbă, susținut de un antablament, care se găsește deasupra intrării unei clădiri, uși, ferestre, etc. Un fronton este uneori elementul superior al unui portic. Pentru structurile simetrice, un fronton oferă un punct central și este adesea folosit pentru a adăuga grandoare unei intrări.[1]

Illustrații cu diverse tipuri de frontoane

IstorieModificare

Frontonul se găsește la templele grecești, și în arhitectura etruscă, romană, renascentistă, barocă, rococo, neoclasică și Beaux-Arts. Acest element arhitectural a fost dezvoltat de arhitectura Greciei Antice. În Roma Antică, perioada Renascentistă și în alte epoci, frontonul a fost folosit cu scop decorativ, deaspura ferestrelor sau ușilor.

GalerieModificare

Vezi șiModificare

NoteModificare

  1. ^ Partridge, Chris (). „Cash: Property: KNOW YOUR PEDIMENTS: A weekly guide to the language of architecture”. Gale OneFile: News. Accesat în . 

ReferințeModificare

  • Dictionary of Ornament by Philippa Lewis & Gillian Darley (1986) NY: Pantheon

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Fronton