Wikipedia

Frontul Rhodesian

Frontul Rhodesian
AbreviereRF
Oameni cheie
ConducătorIan Smith
PreședinteIan Smith  Modificați la Wikidata
Date
Înființat1 martie 1962
Desființat6 iunie 1981
SediuSalisbury, Rhodesia
Precedat dePartidul Dominion[1]
Partidul Liberal Rhodesia de Sud
Succedat deFrontul Republican
Informații
Ideologie oficialăNaționalism[2][3]

Conservatorism[4][5]

Anticomunism[6]
Culori oficiale          Purpuriu, Alb
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Frontul Rhodesian (FR) a fost un partid politic conservator din Rhodesia[7][8][9] (sau Rhodesia de Sud) activ în perioada domniei minorității albe⁠(d). Aflat la început sub conducerea lui Winston Field[10][11] și din 1964 sub conducerea lui Ian Smith,[12] Frontul Rhodesian a fost succesorul Partidului Dominion,[13][14] principalul partid de opoziție de pe scena politică rhodesiană din perioada Federației. Acesta a fost înființat în martie 1962 de către populația minoritară albă care refuza transferul puterii⁠(d) în mâinile populației de culoare. În luna decembrie a aceluiași an a câștigat alegerile generale.[15] Frontul Rhodesian a revenit la putere cu Ian Smith în calitate de prim-ministru ca urmare a rezultatelor obținute în alegerile organizate între 1964 și 1979.

Istoric

modificare

Frontul Rhodesian era înființat pe 15 principii printre care regăsim susținerea dreptului fiecărui grup rasial de a-și conserva identitatea, aplicarea unei politici meritocratice în baza cărora cetățenii pot avansa în societate, susținerea legii privind repartizarea terenurilor⁠(d),[16] respingerea planurilor de desegregare⁠(d), mediu sigur la locul de muncă pentru muncitorii albi, dreptul guvernului de a asigura servicii pe criterii rasiale etc.

După câștigarea independenței și schimbarea denumirii în Republica Zimbabwe în 1980, Frontul Rhodesian a ocupat 20 de locuri rezervate albilor în noul parlament în baza acordului încheiat. Pe 6 iunie 1981, partidul și-a schimbat denumirea în Partidul Republican⁠(d), iar pe 21 iulie 1984 a devenit Alianța Conservatoare din Zimbabwe⁠(d). Deși 11 din cei 20 de parlamentari au părăsit partidul pe parcursul următorilor patru ani, partidul a câștigat din nou 15 locuri în parlament din cele 20 în alegerile din 1985⁠(d). În 1986, ACZ a permis tuturor cetățenilor indiferent de rasă să devină membri de partid.[17] În 1987, guvernul zimbabwian a abolit toate locurile rezervate minoritarilor albi.[18] Odată cu abolirea, numeroși membri ai parlamentului au devenit independenți sau s-au alăturat partidului ZANU⁠(d).

Note

modificare
  1. ^ Lipschutz, Mark R.; Rasmussen, R. Kent (). University of California Press, ed. Dictionary of African Historical Biography. p. 265. 
  2. ^ Preston, Matthew (). I.B.Tauris, ed. Ending Civil War: Rhodesia and Lebanon in Perspective. p. 107. 
  3. ^ West, Michael O. (). Indiana University Press, ed. The Rise of an African Middle Class: Colonial Zimbabwe, 1898-1965. p. 229. 
  4. ^ Hume, Ian (). Outskirts Press, ed. From the Edge of Empire: A Memoir. p. 149. 
  5. ^ Roscoe, Adrian (). Columbia University Press, ed. The Columbia Guide to Central African Literature in English Since 1945. p. 35. 
  6. ^ Donal Lowry (). „The impact of anti-communism on white Rhodesian political culture, c.1920s-1980”. În Onslow, Sue. Cold War in Southern Africa: White Power, Black Liberation. New York: Routledge. p. 84. ISBN 978-0-415-47420-7. Accesat în . 
  7. ^ Hsu, Chia Yin; Luckett, Thomas M.; Vause, Erika (2015). The Cultural History of Money and Credit: A Global Perspective. Lexington Books. p. 142. ISBN 9781498505932.
  8. ^ Onslow, Sue (2009). Cold War in Southern Africa: White Power, Black Liberation. Routledge. p. 92. ISBN 9781135219338.
  9. ^ Butler, L. J. (2002). Britain and Empire: Adjusting to a Post-Imperial World. I.B.Tauris. p. 164. ISBN 9781860644481.
  10. ^ South African History Online. „Winston Field”. Accesat în . 
  11. ^ Muriel E. Chamberlain (). Longman Companion to European Decolonisation in the Twentieth Century. Routledge. p. 97. 
  12. ^ Britannica.com. „Ian Smith”. Accesat în . 
  13. ^ Miles Kahler (). Decolonization in Britain and France: The Domestic Consequences of International Relations. Princeton University Press. p. 333. In contrast to earlier parties, the Dominion Party and the Rhodesian Front [its successor][...] 
  14. ^ A. S. Mlambo (). A History of Zimbabwe. Cambridge University Press. p. 149. Meanwhile white right-wingers, grouped under the opposition Dominion Party (later renamed the Rhodesian Front) 
  15. ^ Source Book of Parliamentary Elections and Referenda in Southern Rhodesia 1898–1962 ed. by F.M.G. Willson (Department of Government, University College of Rhodesia and Nyasaland, Salisbury 1963)
  16. ^ Adrian Roscoe (). The Columbia Guide to Central African Literature in English Since 1945. Columbia University Press. p. 27. 
  17. ^ The New York Times. „AROUND THE WORLD; Ian Smith Invites Blacks to Join His Party”. Accesat în . 
  18. ^ Christian Science Monitor. „Zimbabwe whites lose special political status. End of reserved seats in Parliament brings one-party state closer”. Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Frontul_Rhodesian&oldid=14863856