Gabriele d’Annunzio
.svg){kind=small}
Gabriele d’Annunzio, principe de Montenevoso (n. ,[1][2][3][4] Pescara, Regatul Italiei[5][6] – d. ,[7][2][8][3] Gardone Riviera, Lombardia, Regatul Italiei[6]) a fost poet, romancier, nuvelist și dramaturg italian, președinte al Academiei italiene.
Erou al Primului Război Mondial, a susținut fascismul la începuturile acestuia, iar în continuare s-a îndepărtat de acesta. Principal reprezentant al decadentismului italian, iar, mai târziu, și un susținător al futurismului, d'Annunzio rămâne astăzi celebru prin două din cele șapte romane ale sale, Plăcerea (1889) și Fecioarele dintre stânci (1899).
ViațaModificare
Gabriele d’Annunzio, poet, romancier, dramaturg și soldat s-a născut în Pescara, la 12 martie 1863. Părinții săi erau Francesco Paolo Rapagnetta, care și-a luat și numele d'Annunzio și Luisa de Benedictis. S-a mutat la Roma în 1881 și și-a început cariera literară. S-a mutat mai apoi în Franța în 1910, dar s-a întors în Italia unde a devenit un susținător fervent al intrării Italiei în război alături de Antanta. După intrarea în război, d’Annunzio a devenit infanterist în armata italiană, mai apoi marinar și aviator. Misiunile sale cutezătoare din Trieste, Pola și mai ales zborul său deasupra Vienei din 1918 pentru a răspândi manifeste l-au consacrat ca o legendă…
În septembrie 1919, Gabriele d’Annunzio a condus o expediție în Dalmația, ocupând portul Fiume[11], unde a înființat un stat independent, separat de Italia și de restul Europei până în 1921. Trupele sale, desprinse din armata regulată italiană, se numeau legionari și purtau o uniforma formată din cămașă neagră, care a devenit mai apoi uniforma fasciștilor. Mulți din legionarii lui d’Annunzio făceau parte din gruparea stângistă “Fasci di Combattimento”, mulți dintre ei fiind foști membri ai brigăzilor de șoc Arditi, folosite în Primul Război Mondial pe post de trupe de comando.
În armata lui d’Annunzio era simțită puternic și prezența militanților futuriști conduși de Marinetti, prezent în persoană în Fiume. Când acesta a fost expulzat din Fiume pentru grave abateri, în postul său de comandă, Mino Somezi și Mario Carli, alți doi futuriști de seamă, i-au luat locul în Fiume.
D’Annunzio era unul din puținii scriitori agreați de către Mussolini. Deși a avut o influență notabilă asupra ideologiei fasciste, Gabriele D'Annunzio nu s-a implicat niciodată în mod direct în guvernul fascist la putere, în Italia, din anul 1923.
A fost creat prinț de Monte Nevoso[12] în 1924, iar Mussolini l-a numit președinte al Academiei Regale Italiene, în 1937, însă D'Annunzio a murit înainte de a-și ocupa această înaltă funcție.
În mod fundamental antinazist, și detestându-l pe Hitler, s-a opus apropierii Italiei de Germania nazistă. Cu toate acestea, Mussolini i-a acordat funeralii naționale, după moartea scriitorului, survenită la 1 martie 1938, ca urmare a unei hemoragii cerebrale, la Gardene Riviera, în locuința sa (care a devenit apoi mausoleu al Vittoriale degli Italiani).
OperaModificare
Operă vastă - 17 volume de poeme și poezii; 8 romane; 6 volume de nuvele; 10 drame; 3 volume memorialistice etc.
PoezieModificare
- Cântec nou (1882)
- Elegii romane (1892)
- Ciclul Laude (1903-1912) - capodopera sa
RomaneModificare
- Trilogia Trandafirul
- Plăcerea (1889)
- Inocentul (1892)
- Triumful morții (1894)
- Fecioarele dintre stânci (1896)
- Focul (1900).
Volume de nuveleModificare
- Pământ virgin (1883)
- Cartea fecioarelor (1884)
- San Pantaleone
TeatruModificare
- Cetatea moartă (1898)
- Gioconda (1898)
- Francesca de Rimini (1902)
- Fiica lui Jorio (1904)
MemorialisticăModificare
- Colegul fără gene (1928)
AdaptăriModificare
- 1976 Inocentul (film din 1976) – film în regia lui Luchino Visconti
Traduceri apărute în limba românăModificare
- Gabriele D'Annunzio, Fata lui Iorio (Titlul în limba italiană: La figlia di Iorio), traducere de Alexandru Marcu, Colecția „Teatrul Italian”, Tragedie pastorală în 3 acte, Institutul de Cultură Italiană, Imprimeria „Tiparul Universitar”, București, 1943;
- Gabriele D'Annunzio, Triumful mortii (Titlul în italiană: Il trionfo della morte), traducere de Margareta Barbuta, Editura Univers, București, 1974.
- Gabriele D'Annunzio, Poeme (Titlul în italiană: Poesie), traducere de Giuseppe Cifarelli, Editura Jurnalul literar, București, 1977;
- Gabriele D'Annunzio, Focul (Titlul în italiană: Il fuoco), traducere de George Lăzărescu, Editura Minerva, Colecția „Biblioteca pentru toți”, București, 1979;
- Gabriele D'Annunzio, Povestirile Pescarei. Leda fara lebădă. Nocturna (Titlul în italiană: Novelle della Pescara. Leda senza cigno. Notturno), traducere de Rodica Locusteanu, Editura Univers, București, 1980.
- Gabriele D'Annunzio, Inocentul (Titlul în italiană: L'innocente), traducere de Adriana Lăzărescu, Editura Univers, București, 1983.
- Gabriele D'Annunzio, Fecioarele Stîncilor (Titlul în italiană: Le vergini delle rocce), traducere de Oana Sălișteanu-Cristea, Editura Univers, București, 1992.
- Gabriele D'Annunzio, Poate că da, poate că nu (Titlul în italiană: Forse che sì, forse che no), traducere de Elena Oana Gradinaru, Editura ART, București, 2008.
NoteModificare
- ^ a b RKDartists, accesat în
- ^ a b c d Gabriele D'Annunzio, Find a Grave, accesat în
- ^ a b c d Gabriele D'Annunzio, International Music Score Library Project, accesat în
- ^ a b Gabriele D'Annunzio, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b „Gabriele d'Annunzio”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d Archivio Storico Ricordi, accesat în
- ^ a b „Gabriele d'Annunzio”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Gabriele D'Annunzio, RKDartists, accesat în
- ^ „Gabriele d'Annunzio”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Astăzi, orașul Fiume face parte din Croația și poartă denumirea de Rijeka. Fiume a aparținut Italiei între 1924 și 1947, fiind primul oraș-stat fascist (sau futurist) din lume.
- ^ Monte Nevoso, în limba italiană, iar în română: Munte Înzăpezit.
Legături externeModificare
Materiale media legate de Gabriele d'Annunzio la Wikimedia Commons
- it Gabriele D'annunzio (site oficial)
- it Textele Gabriele D'annunzio Arhivat în , la Wayback Machine.
- it Gabriele D'annunzio Arhivat în , la Wayback Machine.
- ro Gravis dum Suavis