Gara Huy Saint-Hilaire

Informații generale
Gara Huy Saint-Hilaire

Adresă	Rue Renier de Huy 4500 Huy, Belgia
Coordonate	50°31′10.2″N 5°13′45.2″E ({{PAGENAME}}) / 50.519500°N 5.229222°E
Linii	126
Gări adiacente	Statte (terminus) Huy-Sud (spre Ciney)
Peroane	1
Linii	1
Istoric
Deschisă	1 iulie 1905
Închisă	29 septembrie 1963
Alte informații
Locația
Gara Huy Saint-Hilaire
Modifică date / text

Gara Huy Saint-Hilaire este o fostă stație de pe linia 126, o cale ferată desființată aproape integral, care asigura legătura între gara Statte și gara Ciney. Gara este situată în orașul valon Huy din provincia Liège, în Belgia.

Poziția feroviară

Gara Huy-Saint-Hilaire se găsește la kilometrul feroviar 1+700 al liniei 126, între gările Statte și Huy-Sud. Pe această porțiune a liniei, până la Marchin, un trafic feroviar de marfă redus ca intensitate subzistă și în prezent, grație atelierelor de confecții metalice Tôleries Delloye-Matthieu^[1], în timp ce restul liniei a fost închisă și demontată din teren.

Istoric

Calea ferată Hesbaye-Condroz

Concesiunea unei căi ferate „de la Landen la Huy și de la Huy până la calea ferată Namur–Arlon, pe valea râului Hoyoux”, a fost acordată, pe 15 ianuarie 1863, companiei „Hesbaye Condroz”.^[2]^[3] Pe 14 iulie 1864, concesionarul a înființat în acest scop o societate anonimă^[2], care a inaugurat secțiunile Statte–Huy–Modave în 1872, respectiv Statte–Landen în 1875. Punctul terminus al liniei, Ciney, nu a fost atins decât în 1877, calea ferată fiind inaugurată pe 1 februarie.^[2] În anul 1900, statul belgian a preluat de la compania concesionară activele și exploatarea liniei, pe care a încredințat-o companiei Căilor Ferate Belgiene.^[4]

Gară a statului belgian

La acea vreme și până în anul 1940, calea ferată de la Namur la Liège (actuala linie 125) aparținea companiei private Compagnie du Nord-Belge.^[5]^[6] Din acest motiv, linia Landen–Statte–Ciney (actualele linii 127 și 126) era singurul acces către orașul Huy pentru trenurile statului belgian, care dispuneau de o gară, Huy-Sud, situată pe celălalt mai al Meusei față de gara Huy a companiei Nord-Belge. Corespondența între cele două linii se făcea la Statte. Totuși, traficul de pasageri a rămas în general modest, având mai degrabă un caracter local.

La începutul secolului XX, statul belgian a modernizat linia Ciney–Landen pentru a crea un traseu alternativ către Franța și Luxemburg, pe de o parte, respectiv către Liège și Limbourg, pe de altă parte. Modernizarea a fost însă limitată. Ar fi fost nevoie de lucrări importante pentru adăugarea celui de-al doilea fir de circulație, rectificarea profilului liniei și crearea unei căi ferate noi de la Modave la Marloie și Rochefort.

În 1905, în apropierea Meusei, pe care linia o traversează pe podul Pont de Fer, a fost realizată o gară nouă. Mai întâi o simplă haltă, inaugurată pe 1 iulie 1905^[7], ea a devenit ulterior o gară veritabilă.

Închidere

După Primul Război Mondial, creșterea traficului pe linie nu s-a manifestat la proporțiile scontate. Odată cu trecerea timpului, din ce în ce mai mulți călători au preferat să se deplaseze pe șosea. Compania NMBS/SNCB a fost nevoită să suspende trenurile de călători între Huy-Sud și Ciney, în 1962.^[8]^[9] O vreme, serviciul pentru pasageri a fost menținut pe scurta secțiune dintre gările Statte și Huy-Sud pe care se afla și gara Huy-Saint-Hilaire, însă și această secție a fost închisă pe 29 septembrie 1963.^[8] Gara Huy, preluată de statul belgian de la Compagnie du Nord-Belge cu mulți ani înainte, a devenit singura din Huy.

Trenurile de marfă continuă să circule în mod neregulat către atelierele de confecții metalice ale ArcelorMittal de la Marchin, dar nu opresc în gara Huy-Saint-Hilaire.

Patrimoniu feroviar

Clădirea gării de pasageri, de tip 1895 a companiei Căilor Ferate ale Statului Belgian, a fost reconvertită în locuință și repair-café.^[10]

Dotată cu o aripă cu trei travee destinată călătorilor și coletelor, gara Huy Saint-Hilaire are o fațadă decorată cu cărămizi acoperite cu sticlă de culoare verde. Ele punctează fațada din cărămidă roșie în modele care alternează cărămizi verzi și albe. Cel puțin o altă gară, cea din Bressoux, pare să fi fost decorată cu același tip de cărămizi verzi, dar clădirea, asemănătoare tipului 1895, dar fără al doilea etaj, a fost demolată după 1930 și nu există nici o fotografie în culori a ei.^[11] Huy Saint-Hilaire este singura gară de acest tip care a supraviețuit.

Clădirea-anexă care servea ca toaletă și lampisterie mai există și astăzi, însă marchiza din fier forjat și sticlă ce proteja peronul și intrarea laterală a dispărut.^[12]

Dinspre stradă
Locuință de serviciu și birou
Aripă de serviciu
Corpul pentru călători
Anexă
Cărămizi colorate și vechiul suport din piatră al marchizei

Note

^ „Pont de Fer”. huy.be (în franceză). Site-ul web al orașului Huy. Accesat în 9 noiembrie 2021.
^ ^a ^b ^c „Les Lignes 126 et 127”. huy.be (în franceză). Site-ul web al orașului Huy. Accesat în 9 noiembrie 2021.
^ „Ligne 127 : Statte - Landen”. belrail.be (în franceză). 17 noiembrie 2007. Accesat în 9 noiembrie 2021.
^ Michel Marin. „Histoire des Chemins de Fer en Belgique”. repfer.be (în franceză). Accesat în 9 noiembrie 2021.
^ „Les gares du style Nord belge”. garesbelges.be (în franceză). Accesat în 9 noiembrie 2021.
^ Ginette Kurgan-van Hentenryk. „La victoire du rail” (PDF). Portalul web al Regiunii Valone (în franceză). Connaître la Wallonie. pp. 75–92. Accesat în 9 noiembrie 2021.
^ Jan Schenkel; Yvette Schenkel-Latoir; Marijke Moortgat-Schenkel (9 iunie 1995). „Huy (Saint-Hilaire)”. spoorweggeschiedenis.be (în neerlandeză). Accesat în 9 noiembrie 2021.
^ ^a ^b „STANDAARDFICHE | 126 STATTE - CINEY 126”. users.pandora.be (în neerlandeză). Arhivat din originalul de la 16 mai 2008. Accesat în 9 noiembrie 2021.
^ Paul Kevers. „L. 126 : Statte - Ciney”. users.telenet.be (în neerlandeză). Accesat în 9 noiembrie 2021.
^ Catherine Duchateau (5 februarie 2019). „Le repair café, bientôt installé à la gare Saint-Hilaire” (în franceză). L'Avenir. Accesat în 9 noiembrie 2021.
^ „La gare de Bressoux I-II-III (6 vues + 1 plan) | Bressoux I”. garesbelges.be (în franceză). Accesat în 9 noiembrie 2021.
^ Guy Demeulder. „Les gares belges d'autrefois. Huy-Saint-Hilaire”. Garesbelges.be (în franceză). Accesat în 9 noiembrie 2021.

Legături externe

fr Gara Huy Saint-Hilaire pe garesbelges.be

Legături externe

Materiale media legate de Gara Huy Saint-Hilaire la Wikimedia Commons

[1] „Pont de Fer”. huy.be (în franceză). Site-ul web al orașului Huy. Accesat în 9 noiembrie 2021.

[huy.be-2] „Les Lignes 126 et 127”. huy.be (în franceză). Site-ul web al orașului Huy. Accesat în 9 noiembrie 2021.

[3] „Ligne 127 : Statte - Landen”. belrail.be (în franceză). 17 noiembrie 2007. Accesat în 9 noiembrie 2021.

[4] Michel Marin. „Histoire des Chemins de Fer en Belgique”. repfer.be (în franceză). Accesat în 9 noiembrie 2021.

[5] „Les gares du style Nord belge”. garesbelges.be (în franceză). Accesat în 9 noiembrie 2021.

[6] Ginette Kurgan-van Hentenryk. „La victoire du rail” (PDF). Portalul web al Regiunii Valone (în franceză). Connaître la Wallonie. pp. 75–92. Accesat în 9 noiembrie 2021.

[Schenkel-7] Jan Schenkel; Yvette Schenkel-Latoir; Marijke Moortgat-Schenkel (9 iunie 1995). „Huy (Saint-Hilaire)”. spoorweggeschiedenis.be (în neerlandeză). Accesat în 9 noiembrie 2021.

[STANDAARDFICHE-8] „STANDAARDFICHE | 126 STATTE - CINEY 126”. users.pandora.be (în neerlandeză). Arhivat din originalul de la 16 mai 2008. Accesat în 9 noiembrie 2021.

[Kevers-9] Paul Kevers. „L. 126 : Statte - Ciney”. users.telenet.be (în neerlandeză). Accesat în 9 noiembrie 2021.

[10] Catherine Duchateau (5 februarie 2019). „Le repair café, bientôt installé à la gare Saint-Hilaire” (în franceză). L'Avenir. Accesat în 9 noiembrie 2021.

[11] „La gare de Bressoux I-II-III (6 vues + 1 plan) | Bressoux I”. garesbelges.be (în franceză). Accesat în 9 noiembrie 2021.

[:02-12] Guy Demeulder. „Les gares belges d'autrefois. Huy-Saint-Hilaire”. Garesbelges.be (în franceză). Accesat în 9 noiembrie 2021.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]