Gaspar Noé

Date personale
Gaspar Noé

Născut	27 decembrie 1963 (60 de ani)^[2]^[3]^[4]^[5] Buenos Aires, Argentina^[4]^[6]
Părinți	Luis Felipe Noé[*]
Căsătorit cu	Lucile Hadzihalilovic[*]
Cetățenie	Argentina^[7]^[8] Franța^[9]
Ocupație	regizor de film scenarist producător de film regizor[] monteur[] actor de film director de imagine scriitor producer[*] actor
Limbi vorbite	limba franceză limba spaniolă^[10]
Activitate
Domiciliu	Paris
Alma mater	École nationale supérieure Louis-Lumière[*]
Organizație	European Graduate School[*]
Înălțime	1,73 m^[1]
Premii	Anexo:Premio al mejor guion del Festival de Cine de Sitges[*] (1998)
Semnătură

Modifică date / text

Gaspar Noé (pronunție în spaniolă: /gasˈpaɾ noˈe/; n. 27 decembrie 1963, Buenos Aires, Argentina) este un regizor argentinian cu domiciliul în Paris.^[11]^[12] Acesta este fiul pictorului, scriitorului și intelectualului argentinian Luis Felipe Noé^⁠(d).^[13]

La începutul anilor 1990, Noé, alături de soția sa Lucile Hadžihalilović^⁠(d), au înființat companie de producție Les Cinémas de la Zone.^[14] A regizat șapte lungmetraje: Seul contre tous^⁠(d) (1998), Ireversibil^⁠(d) (2002), Enter the Void^⁠(d) (2009), Love^⁠(d) (2015), Climax^⁠(d) (2018), Lux Æterna^⁠(d) (2019) și Vortex^⁠(d) (2021).

Biografie

Noé s-a născut în Buenos Aires, Argentina. Tatăl său - Luis Felipe Noé - este de origine spaniolă, italiană și franco-bască, în timp ce mama sa, Nora Murphy, este de origine irlandeză și spaniolă. Are o soră pe nume Paula. A locuit în New York timp de un an^[când?] în copilărie, iar familia sa a emigrat în Franța în 1976 pentru a scăpa de situația politică din Argentina^⁠(d). Noé a absolvit Colegiul Louis Lumière^⁠(d) din Franța.^[când?]

Cariera

Filmele sale sunt asociate unei mișcări cinematografice franceze denumite cinema du corps și, conform lui Tim Palmer^⁠(d), subiectele abordate sunt prezentate într-un context aflat sub semnul nihilismului sau disperării.^[15] Noé sparge adesea cel de-al patrulea perete, adresându-se direct publicului prin folosirea tipografiei confruntative care urmărește „să deranjeze și să tulbure” privitorului, similar metodelor tipografice utilizate de Jean-Luc Godard.^[16]

Trei dintre filmele sale prezintă personajul unui măcelar fără nume interpretat de Philippe Nahon^⁠(d): Carne^⁠(d), I Stand Alone și Ireversibil. Coloanele sonore ale filmelor Ireversibil și Climax au fost compuse de Thomas Bangalter^⁠(d).

Influențe

Noé a declarat în ediția din septembrie 2012 a revistei Sight & Sound^⁠(d) că vizionarea filmului 2001: O odisee spațială la vârsta de șapte ani i-a schimbat viața. Dacă ar fi fost lipsit de această experiență, acesta probabil nu ar fi devenit regizor.^[17] Noé menționează, de asemenea, că filmul austriac Angst^⁠(d) (1983), regizat de Gerald Kargl^⁠(d), a avut o influență majoră asupra sa.^[18]

Viața personală

Este căsătorit cu regizoarea Lucile Hadžihalilović^⁠(d).^[19] Deși locuiește și lucrează în Franța, nu deține cetățenia franceză.^[20]

Noé a suferit o hemoragie cerebrală aproape fatală la începutul anului 2020, întâmplare care a inspirat parțial intriga filmului său Vortex.^[21]

Filmografie

Lungmetraje

An	Titlu	Regizor	Scenarist	Producător	Editor
1998	I Stand Alone	Da	Da	Da	Da
2002	Irréversible	Da	Da	Nu	Da
2009	Enter the Void	Da	Da	Nu	Da
2015	Love	Da	Da	Da	Da
2018	Climax	Da	Da	Nu	Da
2019	Lux Æterna	Da	Da	Da	Nu
2021	Vortex	Da	Da	Nu	Nu

Scurtmetraje

Tintarella di luna (1985)
Pulpe amère (1987)
Carne (1991)
Une expérience d'hypnose télévisuelle (1995)
Sodomites^⁠(d)(1998)
We Fuck Alone (1998) parte din Destricted^⁠(d)
Intoxication (2002)
Eva (2005)
SIDA (2008) parte din 8^⁠(d)
Ritual (2012) parte din 7 Days in Havana^⁠(d)
Shoot (2014) parte din Short Plays

Videoclipuri muzicale

Animal Collective^⁠(d) - "Applesauce"
Arielle – "Je Suis si Mince"
Bone Fiction – "Insanely Cheerful"
Nick Cave and the Bad Seeds – "We No Who U R"
Placebo – "Protège-Moi"
SebastiAn^⁠(d) – "Love in Motion"
Thomas Bangalter – "Outrage" and "Stress" (ambele pentru Ireversibil)
SebastiAn – "Thirst"

Note

^ https://taddlr.com/fr/celebrity/gaspar-noe/ Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ Gaspar Noe, Munzinger Personen, accesat în 9 octombrie 2017
^ „Gaspar Noé”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 14 octombrie 2015
^ ^a ^b cinenacional.com, accesat în 13 mai 2017
^ Gaspar Noé, Filmportal.de, accesat în 9 octombrie 2017
^ „Gaspar Noé”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 14 decembrie 2014
^ Museum of Modern Art online collection, accesat în 4 decembrie 2019
^ cinenacional.com, accesat în 2 iunie 2017
^ AlloCiné
^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Ransome, Noel (28 februarie 2019). „French Director Gaspar Noé on America's Fear of the Penis”. Vice (în engleză). Accesat în 21 octombrie 2019.
^ „Exclusive Q&A: Director Gaspar Noe's View of The Cusp of Death As Detailed in Enter The Void”. Huffington Post. 31 octombrie 2010.
^ PremiereFR (7 mai 2010). „Enter the Void : Gaspar Noé réagit aux critiques”. Youtube. Google, Inc. Arhivat din original în 30 iunie 2014. Accesat în 26 iulie 2012. Mentenanță CS1: URL impropriu (link)
^ „earwig-dossier-de-presse-anglais.pdf” (PDF).
^ Palmer, Tim (2011). Brutal Intimacy: Analyzing Contemporary French Cinema, Wesleyan University Press, Middleton CT. ISBN: 0-8195-6827-9.
^ „A soul drifting in neon limbo”. Eye Magazine. Accesat în 12 iunie 2017.
^ „The 2012 Sight & Sound Directors' Top Ten”. Sight & Sound: 69. septembrie 2012. unknown ID 9-770037-480090. Arhivat din original la 11 august 2012. Accesat în 12 august 2012.
^ „Gasper Noe - Part 3”. Vice. 13 octombrie 2010. Arhivat din original la 10 octombrie 2014. Accesat în 28 iunie 2017.
^ „The Auteurs: Gaspar Noé”. Cinema Axis. 29 august 2015. Accesat în 5 februarie 2017.
^ Leigh, Danny (13 noiembrie 2015). „Interview: Gaspar Noé”. Financial Times. Accesat în 20 noiembrie 2021. Noé still doesn’t have a French passport but after his parents fled the Argentine junta when he was 13, he finds real meaning in his adopted country’s free speech
^ Zigler, Brianna (27 septembrie 2021). „Vortex is an Absorbing, Despairing Portrait of Aging”. Paste (în engleză). Arhivat din original la 30 aprilie 2022. Accesat în 20 decembrie 2021.

Legături externe

[02f336b7661a55013277c5951ed90a9c-1] ttps://taddlr.com/fr/celebrity/gaspar-noe/ Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[e927a7152006af00253fdb1f2ae52817-2] Gaspar Noe, Munzinger Personen, accesat în 9 octombrie 2017

[c260d855433631c55682d10079ab29d8-3] „Gaspar Noé”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 14 octombrie 2015

[cdc3483ad4a9bac68a2e0f56cf466ced-4] cinenacional.com, accesat în 13 mai 2017

[2729dc71053954f8862df8d7568caaf5-5] Gaspar Noé, Filmportal.de, accesat în 9 octombrie 2017

[70d06f538a28813f4b9c26272ffeb517-6] „Gaspar Noé”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 14 decembrie 2014

[80d63770d96e9594e9350989b87ce177-7] Museum of Modern Art online collection, accesat în 4 decembrie 2019

[e3bb5957e184e4113bc8c6fca2c52ec1-8] cinenacional.com, accesat în 2 iunie 2017

[29de53aba038480a2a301bed34ec308a-9] AlloCiné

[7b57188bc0d7f319161273f241f2c260-10] CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[11] Ransome, Noel (28 februarie 2019). „French Director Gaspar Noé on America's Fear of the Penis”. Vice (în engleză). Accesat în 21 octombrie 2019.

[12] „Exclusive Q&A: Director Gaspar Noe's View of The Cusp of Death As Detailed in Enter The Void”. Huffington Post. 31 octombrie 2010.

[Interview-13] PremiereFR (7 mai 2010). „Enter the Void : Gaspar Noé réagit aux critiques”. Youtube. Google, Inc. Arhivat din original în 30 iunie 2014. Accesat în 26 iulie 2012. Mentenanță CS1: URL impropriu (link)

[14] „earwig-dossier-de-presse-anglais.pdf” (PDF).

[15] Palmer, Tim (2011). Brutal Intimacy: Analyzing Contemporary French Cinema, Wesleyan University Press, Middleton CT. ISBN: 0-8195-6827-9.

[16] „A soul drifting in neon limbo”. Eye Magazine. Accesat în 12 iunie 2017.

[17] „The 2012 Sight & Sound Directors' Top Ten”. Sight & Sound: 69. septembrie 2012. unknown ID 9-770037-480090. Arhivat din original la 11 august 2012. Accesat în 12 august 2012.

[18] „Gasper Noe - Part 3”. Vice. 13 octombrie 2010. Arhivat din original la 10 octombrie 2014. Accesat în 28 iunie 2017.

[19] „The Auteurs: Gaspar Noé”. Cinema Axis. 29 august 2015. Accesat în 5 februarie 2017.

[20] Leigh, Danny (13 noiembrie 2015). „Interview: Gaspar Noé”. Financial Times. Accesat în 20 noiembrie 2021. Noé still doesn’t have a French passport but after his parents fled the Argentine junta when he was 13, he finds real meaning in his adopted country’s free speech

[21] Zigler, Brianna (27 septembrie 2021). „Vortex is an Absorbing, Despairing Portrait of Aging”. Paste (în engleză). Arhivat din original la 30 aprilie 2022. Accesat în 20 decembrie 2021.

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[1]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]