Genetica populațiilor
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Genetica populațiilor este studiul distribuției și modificărilor frecvențelor alelelor în cadrul unei populație și între populații diferite sub presiunea factorilor: selecția naturală(en)[traduceți], deriva genetică(en)[traduceți], mutația genetică(en)[traduceți] și recombinare(en)[traduceți]. Aceasta ia în calcul și factori ca migrația genetică(en)[traduceți], schimbări ale mediului, categorisirea și structura populațiilor(en)[traduceți]. Disciplina examinează fenomene ca adaptarea(en)[traduceți] și speciația(en)[traduceți].
Genetica populațiilor a fost un ingredient esențial în apariția sintezei evoluționare moderne(en)[traduceți]. Fondatorii principali au fost Sewall Wright(en)[traduceți], J. B. S. Haldane și Ronald Fisher, care au pus și bazele geneticii cantitative.
Este în mod tradițional o disciplină înalt matematizată, dar genetica populațiilor modernă incorporează cercetări de ordin teoretic, de laborator și cercetare pe teren(en)[traduceți]. Începând cu anii 1980 au fost introduse și abordările computaționale, deseori folosind teoria coalescenței(en)[traduceți].