George Meade
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Cádiz, Andaluzia, Spania Modificați la Wikidata
Decedat (56 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Pennsylvania, SUA Modificați la Wikidata
ÎnmormântatLaurel Hill Cemetery[*][[Laurel Hill Cemetery (cemetery in Philadelphia, Pennsylvania, United States)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (pneumonie) Modificați la Wikidata
PărințiRichard Worsam Meade I[*][[Richard Worsam Meade I (American merchant (1778-1828))|​]]
Margaret Coats Butler Meade[*][[Margaret Coats Butler Meade ((1782-1852))|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriRichard Worsam Meade II[*][[Richard Worsam Meade II (Union Navy officer (1807–1870))|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMargaretta Meade[*][[Margaretta Meade ((1814-1886))|​]] Modificați la Wikidata
CopiiGeorge Meade[*][[George Meade (Union Army officer)|​]]
Sarah Wise Meade[*][[Sarah Wise Meade ((1851-1913))|​]][5] Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii
 Spania Modificați la Wikidata
Ocupațiemilitar
inginer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[6] Modificați la Wikidata
StudiiUnited States Military Academy  Modificați la Wikidata
Activitate
RamuraArmata Uniunii[*]
Armata Statelor Unite  Modificați la Wikidata
Gradulgeneral de brigadă[*]  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieRăzboiul Civil American
Războaiele Seminolilor[*]
Războiul mexicano-american
Bătălia de la Gettysburg  Modificați la Wikidata

George Gordon Meade (n. , Cádiz, Andaluzia, Spania – d. , Pennsylvania, SUA) a fost un general-maior al Armatei Statelor Unite, care a comandat Armata Potomacului⁠(d) în timpul Războiului Civil American din 1863 până în 1865. A luptat în multe dintre bătăliile cheie ale teatrului de est⁠(d) și a învins Armata Confederată⁠(d) a Virginiei de Nord⁠(d) condusă de generalul Robert E. Lee în bătălia de la Gettysburg.

Biografie

modificare

S-a născut în Cádiz, Spania, într-o familie bogată de negustori din Philadelphia[7][8][9] și a absolvit Academia Militară a Statelor Unite în 1835.[10] A luptat în al Doilea Război al Seminolilor⁠(d)[11] și în Războiul Mexicano-American.[12] A slujit în Corpul Inginerilor Topografici al Armatei Statelor Unite⁠(d) și a condus construcția de faruri în Florida și New Jersey între 1851 și 1856,[13] precum și un studiu hidrografic al lacurilor din Statele Unite din 1857 până în 1861.[14]

Serviciul său în Războiul Civil a început ca general de brigadă în Rezervele din Pennsylvania⁠(d), construind fortificații defensive în jurul Washingtonului.[15] A luptat în Campania din Peninsulă⁠(d)[16] și în Bătăliile de Șapte Zile⁠(d).[17] A fost grav rănit în bătălia de la Glendale⁠(d)[18][19] și s-a întors la comanda brigăzii sale pentru a doua bătălie de pe Bull Run.[16] În calitate de comandant de divizie, a avut succes în bătălia de la South Mountain⁠(d)[20] și și-a asumat comanda temporară a Corpului I⁠(d) în bătălia de pe Antietam.[21] Divizia lui Meade a spart liniile în bătălia de la Fredericksburg, dar a fost obligată să se retragă din cauza lipsei de sprijin.[22] Meade a fost avansat în gradul de general-maior și comandant al Corpului V⁠(d), pe care l-a condus în timpul bătăliei de la Chancellorsville.[23]

A fost numit la comanda Armatei Potomacului cu doar trei zile înainte de bătălia de la Gettysburg[24] și a ajuns pe câmpul de luptă după acțiunea din prima zi, la .[25] El și-a organizat forțele pe un teren favorabil pentru a duce o luptă defensivă eficientă împotriva Armatei Virginiei de Nord a lui Robert E. Lee și a respins o serie de atacuri masive în următoarele două zile.[26][27] Deși mulțumit de victorie, președintele Abraham Lincoln l-a criticat pe Meade deoarece i se părea că nu i-a urmărit destul de eficient pe confederați în timpul retragerii lor, ceea ce i-a permis lui Lee și armatei sale să se refugieze înapoi în Virginia.[28] Trupele lui Meade au repurtat o victorie minoră în campania Bristoe⁠(d),[29][30] dar nu au obținut un rezultat concludent în bătălia de pe Mine Run⁠(d).[31] Abordarea prudentă a lui Meade l-a determinat pe Lincoln să caute un alt comandant pentru Armata Potomacului.[32]

În 1864–1865, Meade a continuat să comande Armata Potomacului în Campania Terestră⁠(d),[33] Campania Richmond-Petersburg⁠(d) și Campania Appomattox⁠(d), dar a fost umbrit de supravegherea directă a superiorului lui, generalului-comandat al tuturor armatelor Uniunii, gen.-lt.⁠(d) Ulysses S. Grant, care l-a însoțit pe parcursul acestor campanii. Grant a condus cea mai mare parte a strategiei în timpul acestor campanii, lăsându-l pe Meade cu mult mai puțină influență decât înainte.[34] După război, Meade a comandat Divizia Militară a Atlanticului⁠(d) din 1865 până în 1866 și din nou din 1869 până în 1872. A supravegheat formarea noilor guverne ale statelor din Sud și readmiterea în Statele Unite pentru cinci astfel de state, din poziția sa de comandant al Departamentului Sudului⁠(d) din 1866 până în 1868 și a celui de al Treilea District Militar în 1872.[35][36]

Meade a fost supus unor rivalități politice intense în cadrul armatei, în special cu generalul-maior⁠(d) Daniel Sickles⁠(d), care a încercat să discrediteze rolul lui Meade în victoria de la Gettysburg.[37] Era cunoscut ca fiind iute la mânie,[38] ceea ce i-a adus porecla de „Old Snapping Turtle”.[39] Orientarea politică a lui Meade era către Partidul Democrat din Nord⁠(d) și considera că obiectivul real al războiului este conservarea Uniunii, opunându-se sclaviei doar pentru că era o amenințare la adresa acesteia. Era un susținător al lui McClellan, care comandase Armata Potomacului înaintea lui.[40]

A suferit multă vreme de complicații cauzate de rănile suferite în război și a murit pe de pneumonie în casa din Delancey Place, nr. 1836, în Philadelphia.[41] A fost înmormântat în Cimitirul Lauren Hill⁠(d).[42][43]

  1. ^ a b George Meade, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b George Gordon Meade, Find a Grave, accesat în  
  3. ^ a b George G. Meade, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ a b George Meade, GeneaStar 
  5. ^ Geni.com 
  6. ^ IdRef, accesat în  
  7. ^ Warner 1964, p. 315.
  8. ^ Huntington 2013, p. 11.
  9. ^ Baltzell, Edward Digby (). Philadelphia Gentlemen: The Making of a National Upper Class. Philadelphia: University of Pennsylvania Press. p. 142. ISBN 978-0-88738-789-0. Accesat în . 
  10. ^ Huntington 2013, p. 13.
  11. ^ Cleaves 1960, pp. 13-14.
  12. ^ Cleaves 1960, pp. 19-45.
  13. ^ Dean, Love, Reef Lights: Seaswept Lighthouses of the Florida Keys, The Historic Key West Preservation Board, 1982, ISBN: 0-943528-03-8. McCarthy, Kevin M., Florida Lighthouses. University of Florida Press, 1990, ISBN: 0-8130-0993-6.
  14. ^ Woodford 1991, pp. 37-41.
  15. ^ Warner 1964, p. 316.
  16. ^ a b Brown 2021, p. 7.
  17. ^ Pennypacker 1901, pp. 32-33.
  18. ^ Pennypacker 1901, p. 49.
  19. ^ Cleaves 1960, p. 68.
  20. ^ Pennypacker 1901, pp. 71-74.
  21. ^ Pennypacker 1901, pp. 85-87.
  22. ^ Huntington 2013, p. 106.
  23. ^ Brown 2021, pp. 8-14.
  24. ^ Pennypacker 1901, p. 1.
  25. ^ Tagg 1998.
  26. ^ Tagg 1998, pp. 4-6.
  27. ^ Gallagher 1999, p. 144.
  28. ^ Hall 2003, p. 264.
  29. ^ Backus & Orrison 2015, pp. 4-16.
  30. ^ Pennypacker 1901, p. 234.
  31. ^ Chick 2015, pp. 15-16.
  32. ^ Chick 2015, p. 17.
  33. ^ Dunkerly, Pfanz & Ruth 2014, p. 2.
  34. ^ Rhea 2000, p. 14.
  35. ^ Pennypacker 1901, p. 389.
  36. ^ Cole, Arthur C.; Meade, George; Meade, George Gordon (martie 1915). „The Life and Letters of George Gordon Meade, Major-General United States Army”. The Mississippi Valley Historical Review. 1 (4): 296–301. doi:10.2307/1886971. ISSN 0161-391X. JSTOR 1886971. 
  37. ^ Chick 2015, pp. 12-13.
  38. ^ Chick 2015, pp. 16-17.
  39. ^ „General George Meade Equestrian Statue”. www.nps.gov. National Park Service United States Department of the Interior. Accesat în . 
  40. ^ Chick 2015, pp. 13-14.
  41. ^ Kyriakodis, Harry (). „Forgotten And Alone: Bring Old Baldy And the General Into Town”. www.hiddencityphila.org. Hidden City Philadelphia. Accesat în . 
  42. ^ Eicher & Eicher 2001, p. 384.
  43. ^ „The Soldier's Rest.; Obsequies of Gen. Meade in Philadelphia” (PDF). The New York Times. . 

Bibliografie

modificare