Deschide meniul principal
Georges Duhamel
Georges Duhamel 1930.jpg
Georges Duhamel
Date personale
Născut[2][3][4][5][6][7][8][9][10] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[11][12] Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[2][13][3][5][6][7][9][10] Modificați la Wikidata
Valmondois[*], Franța[12] Modificați la Wikidata
Înmormântat Q50844820[*] Modificați la Wikidata
PărințiPierre-Émile Duhamel[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuBlanche Albane[*] Modificați la Wikidata
CopiiAntoine Duhamel[*]
Bernard Duhamel[*]
Jean Duhamel[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
poet
romancier[*]
scenarist
critic literar[*] Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză[1]  Modificați la Wikidata
StudiiLycée Buffon[*]  Modificați la Wikidata
Specie literarăpovestire, roman  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeCivilisation[*][[Civilisation |​]]
Chronique des Pasquier[*][[Chronique des Pasquier |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Goncourt
Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*]
Croix de guerre 1914–1918
Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*]
Q56743183[*]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Signature Georges Duhamel.jpg
Prezență online

Georges Duhamel (n. 30 iunie 1884, Paris — d. 13 aprilie 1966, Valmondois) a fost un medic, scriitor și poet de fabule franceze.

Cuprins

BiografieModificare

Georges Duhamel se naște la 30 iunie 1884 la Paris (arond.XXXIII), al treilea copil într-o familie care trăiește cu greu din activitățile unui tată capricios și instabil. După o copilărie tulburată de desele schimbări de domiciliu ale familiei, Duhamel reușește totuși să obțină bacalaureatul în 1902; el decide să devină medic, fără să abandoneze preocupările literare.

Între 1906 și 1908, el creează în colaborare cu Charles Vildrac, care îi va deveni cumnat, "Abația de la Créteil", falanster de artiști reunind poeți, scriitori, muzicieni și pictori.

Biografie profesionalăModificare

O dată cu declararea războiului, în 1914, Georges Duhamel se înrolează și practică meseria de chirurg timp de patru ani, deseori expus pericolului. Această experiență dureroasă îi va inspira două scrieri care îi aduc o notorietate imediată: Viața martirilor și Civilizație, ultima obținând Premiul Goncourt în 1918. Revenind în viața civilă, el se consacră în întregime literaturii și apărării unei civilizații cu față umană. În 1919, descoperă, în departamentul Seine-et-Oise, Valea râului Sausseron și comuna Valmondois, unde-și va petrece fiecare vară.

În 1935, Georges Duhamel este ales membru în fotoliul numărul 30 al Academiei Franceze. Între 1930 și 1940, călătorește în Franța și în străinătate, apărând prin conferințe excepționale limba și cultura franceze, precum și ideea unei civilizații bazate pe afecțiunea umană în contrast cu progresul tehnic. Articolele și conferințele sunt publicate sub diverse titluri.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Georges Duhamel, numit provizoriu "secretar permanent" al Academiei Franceze, își vede opera interzisă de către germani. El se va opune cu curaj presiunii ocupanților și fracțiunii mareșalului Pétain din interiorul Academiei Franceze, poziție pentru care generalul Charles de Gaulle îi va aduce mulțumiri publice mai târziu.

După război, în 1947, Duhamel este numit președinte al Alianței Franceze și reia călătoriile cu scop de promovare a culturii franceze, înființând peste tot numeroase școli ale Alianței. Începând cu 1960, sănătatea fiindu-i atinsă, el își reduce activitățile și moare la Valmondois pe 13 aprilie 1966.

Georges Duhamel este tatăl compozitorului Antoine Duhamel.

Vezi șiModificare

NoteModificare

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b „Georges Duhamel”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ Georges Duhamel, Comité des travaux historiques et scientifiques, accesat în  
  5. ^ a b Georges Duhamel, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  6. ^ a b Georges Duhamel, SNAC, accesat în  
  7. ^ a b Georges Duhamel, Find a Grave, accesat în  
  8. ^ Georges Duhamel, Babelio, accesat în  
  9. ^ a b Georges Duhamel, Discogs, accesat în  
  10. ^ a b Georges DUHAMEL, Académie Nationale de Médecine, accesat în  
  11. ^ „Georges Duhamel”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  12. ^ a b Дюамель Жорж, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  13. ^ Дюамель Жорж, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 

Legături externeModificare