Gheorghe Mardare

plastician moldovean
Gheorghe Mardare
Date personale
Născut (77 de ani) Modificați la Wikidata
Miclești, raionul Criuleni, Republica Moldova Modificați la Wikidata
Cetățenie Republica Moldova Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
artist plastic[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Gheorghe Mardare (n. 1 mai 1946 Miclești, Criuleni) este un plastician, critic și cercetător de arte, pedagog și publicist moldovean.

Legături externe modificare

Studii modificare

1980- absolvirea facultății de Istoria și Teoria Artelor plastice a Academiei de Arte din Sankt- Petesburg. Tema de licenție: Operele monumentale ale sculptorului contemporan italian Giacomo Manzu. ( Evoluția concepției stilistice ) 110 p., Ilustrații.

1994-1996. Colaborator științific și șef al Sectorului de artă decorativă, arhitectură și design

          al Institutului de Istoria și Teoria Artei a Academiei de Științe din Rep. Moldova.

1991, martie- susținerea tezei de doctorat la tema: „ Aspecte de bază a morfologiei stilistice a

       decorului ornamental din covoarele vechi românești basarabene 
       ( Sec.XVIII încep.sec.XX)” v.v. I (180 p.); II (58 p.); III (279 ilustrații). 

1980- 1993. Lector superior și docent la Universitatea de Arte Plastice și la Universitatea

                   Pedagogică  I.Creangă din or.Chișinău.

1977-1983. Profesor de Istoria artelor plastice , pictura și desen la Liceul de Arte Plastice

                   I.Vieru din or. Chișinău.

1972 -1975. Colaborator științific inferior la Muzeul Național de Arte Plastice.


Principalele lucrări de cercetare în domeniul artelor plastice: 1. Ilie Cojocaru. Editura ARC, 2006. 2. Mihai Țăruș. Editura Timpul, 1990. 3. Elena Bontea. Editura Timpul, 1985. 4. Numeroase articole cu referință la arta plastică românească și universală „Enciclopedia artei din RSSM” v.v. I și II – 1985 -1990. Tot acolo - articolul de fond: „Biserici și mănăstiri dim Moldova medievală”. 5. Numeroase articole de cercetare a artei din R. Moldova și universale în reviste de profil: „Nauca i jizni”, „Arta”, „Știința”, „Studii române și aromâne” ș.a. la Chișinău, Moscova, Paris (1983-96) . 6. Arta covoarelor vechi românești basarabene (Sec. 18- înc. sec. 20 )”. Studiu monongrafic confirmat de Consiliul științific al Institutului de Istoria și Teoria Artei al A.Ș. din R.Moldova. Chișinau 1995, (ne publicat) . 7. „Hudojestvenno-morfologhiceskaja osnova moldavskogo narodnogo kovra VIII-XIX v.v..”. Avtoreferat dissertații, Moskva, 1991. 8. „Istoria izobrazitelnogo iskusstva Moldavskoi SSR s drevneișih vremion do sovremennosti”. Programă de curs la istoria artelor pentru facultățile de artă plastică din RSSM. Edit. Universității de Stat, Chișinău 1987.


Activitate pedagogicǎ modificare

Angajat în domeniul pedagogiei din 1975, mai întâi ca profesor școlar de arte plastice; din 1977- ca profesor de artă plastică și istoria artelor plastice la Liceul republican de arte plastice I.Vieru , apoi, din 1980 ca profesor universitar la Universitatea de arte, Universitatea Pedagogică și Universitatea Politehnică (ultima-prin cumul) din Chișinău. Mulți dintre discipolii săi au devenit de fapt primele cadre naționale cu titlu științific în domeniul studiului artelor din R. Moldova.


Activitate publicisticǎ modificare

Între 1974-97 a colaborat la ziare și reviste din R.Moldova ca: „Literatura și arta”, „Timpul”, „Nistru”, „Orizontul”, „Tinerimea Moldovei”,”Vecernij Ghișinjov” și a. cu numeroase materiale despre problemele actuale a artelor plastice din R.Moldova dar și cu referință la tezaurul artistic universal urmărind prin aceste materiale scopul de cultivare sporită a interesului publicului larg față de fenomenul artelor plastice, dar și a unui gust artistic mai elevat, decât acel impus pe timpuri de către oficialități. Din această cauză, multe dintre materialele sale au fost grosolan cenzurate ori interzise pentru publicare în genere, iar autorul era nevoit adeseori să se folosească de pseudonime ca: M.George, G. Grițac ș.a..