Gheorghe Popovici (pictor)
Gheorghe Popovici | |
Auto portret (1882) | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 5 octombrie 1859 Iași, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești |
Decedat | 24 februarie 1933, (74 de ani) Iași, România |
Cetățenie | România |
Ocupație | pictor |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Domeniu artistic | pictură, pictură murală |
Studii | Școala de Arte Frumoase din Iași, Studii la Roma și Paris |
Pregătire | Léon Bonnat |
Profesor pentru | Nutzi Acontz, Otto Briese, Nicolae Tonitza, Max W. Arnold, Ștefan Dimitrescu, Camil Ressu, Aurel Băeșu, Adam Bălțatu |
Mișcare artistică | academism |
Opere importante | picturile murale din Palatul Mitropolitan din Iași |
Modifică date / text |
Gheorghe Popovici (n. 5 octombrie 1859, Iași - d. 24 februarie 1933, Iași) a fost un pictor și desenator român, reprezentant al academismului[1].
Copilăria și-a petrecut-o în orașul natal, pe strada Hotin.[2]
Studii
modificareStudiile medii le-a terminat la Școala "Trei Ierarhi"[2]. A urmat apoi cursurile Gimnaziului "Alexandru cel Bun" și ale Școlii de Arte Frumoase din Iași, absolvind în 1883[3]. Datorită talentului său, a obținut din partea statului o bursă pentru a se pregăti la Roma și Paris (unde l-a avut ca profesor pe Léon Bonnat[4]), și a studiat serios pictura, însușindu-și, în același timp, și o cultură artistică solidă, pe lângă tehnicile artistice și studiul culorilor.[2]
După ce s-a întors în țară, a fost numit profesor la Catedra de pictură și compoziție de la Școala de Arte Frumoase din Iași. Între 1911 și 1929, Gheorghe Popovici a fost directorul acestei instituții de învățământ.[3]
În cei 30 de ani de profesorat, de la 1899 la 1929, a avut ca elevi viitori pictori ca Nicolae Tonitza, Max W. Arnold, Ștefan Dimitrescu, Camil Ressu, Aurel Băeșu, Nutzi Acontz, Adam Bălțatu ș.a.[3]
O vreme a fost și director al Pinacotecii ieșene, care cu timpul a devenit Muzeu de Artă.[5] La sfârșitul Primului Război Mondial, când România a «trimis» Tezaurul României la Moscova, Gheorghe Popovici a ascuns lucrările celebre din Pinacoteca ieșeană. Când delegatul Gării Iași s-a prezentat la muzeu, să ridice exponatele, Gheorghe Popovici nu era prezent, astfel că trenul a plecat spre Moscova fără operele de artă de la Iași.[2]
Opera
modificarePrivită în ansamblul ei, opera artistică a lui Gheorghe Popovici este unitară și armonioasă[3]. El a preferat pictura în ulei pe suprafețe întinse, compozițiile de mari dimensiuni[5].
A expus foarte puțin, lucrările lui aflându-se în muzeele din țară, în special la Iași.[4]
- Execuția lui Horia (realizat între 1898 și 1900), înfățișează momentul în care se pregătea tragerea pe roată a celui care s-a răsculat împotriva nedreptei orânduiri feudale.[3]
- În 1926, Gheorghe Popovici a realizat picturile murale la Palatul Mitropolitan din Iași. Ies în evidență două mari compoziții în ulei: Sinodul de la Niceea și Sinodul de la Iași.[3]
- Arcașii lui Ștefan cel Mare,
- După răscoale,
- Urgia războiului,
- Invalidul,
- Sătui și flămânzi,
- Cor de copii.
- Doi călugari,
- Față bisericească,
- Cu ajunul,
- Ghicitoarea,
- Autoportret (1882),
- Autoportret (1928),
- Portretul doctorului Panait Zosin,
- Portretul soției artistului,
- Moș Vasile,
- Cap de copil,
- Dumitrițe,
- Prune brumării,
- Vedere din parcul de la Cucuteni,
- Vedere de pe podul de peste Moldova,
- Iarna,
- Țărancă la izvor,
- Țigancă.
Sfârșitul
modificarePictorul Gheorghe Popovici a încetat din viață la 24 februarie 1933, în Iași și a fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași.[3]
Bibliografie
modificare- Maria Paradais: Gheorghe Popovici - expoziție retrospectivă organizată cu prilejul împlinirii a 110 ani de la nașterea artistului; 1859-1933 (album - monografie), 143 p., Iași, 1969
Note
modificare- ^ Dicționar universal de artă plastică: Popovici, Gheorghe[nefuncțională]
- ^ a b c d In memoriam - pictorul Gheorghe Popovici[nefuncțională]
- ^ a b c d e f g „Pictorul Gheorghe Popovici”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b „Gheorghe Popovici, un maestru expus foarte rar”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Istoria unui tablou[nefuncțională]