Deschide meniul principal
Gheorghe Stoica
Gheorghe Stoica.jpg
Date personale
Nume la naștereMoscu Cohn Modificați la Wikidata
Născut Modificați la Wikidata
Dorohoi, România Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani) Modificați la Wikidata
București, RS România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieom politic Modificați la Wikidata
Ambasador al României în Germania de Est Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Deputat în Marea Adunare Națională Modificați la Wikidata
Membru al Camerei Deputaților a României Modificați la Wikidata

Partid politicPCR

Gheorghe Stoica pe numele său real Moscu Cohn (n. 20 iulie 1900 Dorohoi- d.10 august 1976 București) a fost un activist și politician comunist român, evreu de origine, unul din fondatorii Partidului Comunist Român (PCR). A fost instructor de partid din comitetul de grevă în timpul grevei de la Atelierele CFR Grivița.[1]

A fost activist în ilegalitate în rândurile Uniunii Tineretului Comunist (UTC), care l-a introdus pe Gheorghe Gheorghiu-Dej în mișcarea comunistă.

A servit ca ofițer politic în timpul Războiului Civil din Spania.[2]. A revenit în România din Spania cu Divizia Horia, Cloșca și Crișan.[3] Gheorghe Stoica a fost deputat în Adunarea Deputaților (1946 - 1948) și deputat în Marea Adunare Națională. După Congresul al IX-lea al PCR din iulie 1965, Gheorghe Stoica a fost numit de Nicolae Ceaușescu ca membru în comisia de anchetă care avea ca scop analiza asasinatului judiciar comis asupra lui Lucrețiu Pătrășcanu în 1954. În acest context și în cadrul luptelor intestine din PCR, Gheorghe Stoica a reprezentat grupul de comuniști care s-au refugiat în URSS în decursul celui de al doilea război mondial și a căror tendință ideologică era mai puțin naționalistă.[4] Deasemeni, Gheorghe Stoica a ocupat diferite funcții: șeful organizației de partid pe București, membru al Comitetului Central al PCR, membru în comisia de control a PCR.

A fost membru al CC al PCR (1948-1974) și al Comitetului Politic Executiv (1968-1974), prim-secretar al Comitetului orășenesc București al PCR (1950-1953), ambasador în Republica Democrată Germană (1953-1956), ocupând apoi mai multe funcții în aparatul de stat, până în 1969, când a fost numit director general al Direcției Generale pentru Consiliile Populare. În mai 1961 a fost decorat cu Medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România".

NoteModificare