Gil Nicolescu

Gil Nicolescu (n. 1 martie 1942 – d. 2020) a fost un pictor român. În 1959 a urmat cursurile Liceului de Arte Plastice Nicolae Tonitza, avându-i ca profesori pe Mihai Rusu și Alexandru Cumpătă. În 1963 absolvă Facultatea de Arte Plastice a Institutului Pedagogic București, sub îndrumarea pictorilor Rodica și Iacob Lazăr. După terminarea studiilor combină activitatea de pictor cu grafică publicitară și design (vitralii, panouri decorative, etc.). Concomitent predă desenul în sistemul școlar din București. Din 1966 participă la expozițiile anuale și bienale. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din 1968. Lucrează pentru o scurtă perioadă (1976) la departamentul decoruri al Studioului Bavaria Film, München. Din 1978 activează în Statele Unite ale Americii, mai întâi ca freelancer pentru Gerald Shoenfeld Agency, executând layouturi la diverse produse. În vara aceluiași an este angajat de tipografia Pallete Printing din New York ca art director până în 1983, când își înființează propriul studio de grafică publicitară la New Rochelle (New York). În 1984 frecventează cursuri post universitare la New York Institute of Technology iar în 1992 la Monroe College din New Rochelle. Din 1998 reintră în viața artistică din România mai multe expoziții personale și prin participări la expoziții de grup.

Expoziții

Personale

• Galeria Simeza, București, România, 1972 • Galeria Khoury, Bremen, Germania, 1974 • Pelham Manor Art Center,Pelham, N.Y., SUA, 1986 • Galeria Orizont, București ,România, 1998 • Căminul Artei, București ,România, 2002 • Galeria Galateca, București ,România, 2006 • Galeria Dialog a primăriei sectorului 2, București, România, 2013

De grup

• Galeria Amfora,București, România, 1969, Patru pictori ( Maria Zamfirescu-Meșteru, Barbu Nițescu, Josef Krijanovski, Gil Nicolescu) • Galeria Apollo, București, România, 1970, Cinci artiști (Vasile Brătulescu, Stelian Borteanu, Gil Nicolescu, Ion Mițurcă, Gh. Vartic) • Galeria Apollo, București, România, 1971, Constructivism • Galeria Orizont, București, România, 1973 • Summer Art Festival, World Trade Center, București, România, 1998 • Târgul Internațional de Artă, Palatul Cotroceni, București, România, 1999

„Artistul și Puterea. Ipostaze ale picturii românești în perioada 1950-1990”, Biblioteca Națională a României, 2012

Românești în străinătate

• Varșovia, Polonia, 1967, Tineri pictori români • Torino, Italia, 1969, Artiști români • Lüdensheid, Germania, 1969, Artiști români • Viena, Austria, 1969, Artiști români • Belgrad, Jugoslavia, 1971, Arta românească • Osaka, Japonia, 1973, Pictori români contemporani

Internaționale

• Köln, Germania, Inter-art Galerie, 1977 • Profile Gallery, New York, SUA, 1978 • Albou Gallery, Teaneck, New Jersey, SUA, 1979 • The Art Show of New Jersey, SUA, 1980 • Gerulak & Deville Gallery, New York, SUA, 1984 • World Bank, Washington D.C., SUA, 1990, Artiști români în sprijinul revoluției

• În 1983 primește premiul I pentru grafică la The annual art show, Pelham Manor, New York, SUA

• Lucrări ale sale se află în importante colecții de stat și particulare din România, SUA, Țările de Jos, Germania, Japonia, Franța, Elveția, etc.

Referințe

“Pictura de obiecte”, obișnuita “natură statică” i-a oferit lui Gil Nicolescu o asemenea posibilitate, fără recursul la metoda suprarealistă, a “cuplării a două elemente în aparență de neîmpăcat pe un plan care în aparență nu e convenabil pentru ele” ( Max Ernst), fără a miza pe faptul că - altă idee tipic suprarealistă - orice obiect e susceptibil să figureze orice și fără deosebite inovații de cadraj. Dacă în general e incontestabilă o anumită putere magică a figurației, există o conștiință poetică a obiectelor (un dulap cu sertare înseamnă un obiect „de deschis”). Naturile statice ale lui Gil Nicolescu se bazează mai ales pe observarea prezenței obiectelor, chiar a celor mai banale, în fixitate, în precizie, dincolo de conspectul într-un fel „impresionist” al ochiului; astfel ele primesc o încărcătură de un sens nou, paralogic. Echilibrul de mase și culori, o spațialitate înclinând mai curând spre bidimensional, ce evită deci “trompe l’oeil”-ul, pe scurt, o bună “școală a decorativului” îi sunt suficiente pentru ca, asemenea limite autoimpuse, să instaureze –sau numai să insinueze- un fantastic senin, mediteranean. Între granițele suprarealismului, dar spre periferia lui- desigur nu cea valorică- această modalitate a lui Gil Nicolescu pare a echivala în pictură ceea ce în teritoriul literelor a fost denumit “fantasticul de amiază”. - Mihai Drișcu, revista „Arta” nr.6, 1970

….Gil Nicolescu ( este) atras de ecourile lăuntrice ale desfășurărilor cromatice. La el, obiectele rămân undeva în afara tabloului, în orizontul unor „spații străbătute în viteză”. Prezența lor nu este iluzorie, nici măcar aluzivă, ci insinuantă ca o obsesie. - Octavian Barbosa, ”Contemporanul”, 1971

Gil Nicolescu, la prima expoziție de sine stătătoare, închegată și cuprinzătoare, vădește aceeași aplicație spre „geometria sensibilizată” cu care manifestările sale anterioare ne obișnuiseră. O mai mare elasticitate compozițională în primul rând, o anumită „relaxare” cromatică, acceptarea formei nefinisate cu valoare sugestivă, ca pe un fel suplu de a sublinia geometrismul și nu ca pe un rebut al său, dau acestor tablouri un statut convingător, verosimil din punct de vedere pictural. - Cristina Anastasiu, ”România literară”, decembrie 1972

În caruselul vieții artistice din Bremen… Galeriile Khoury se găsesc din nou în spațiul expozițiilor artistice. Românul Gil Nicolescu prezintă o interesantă problemă spre dezbatere: împletirea configurațiilor abstract-geometrice cu unele aspecte ale picturii dinamice ( Action Painting). Uneori se lărgește spiritul constructivist spre jocuri peisagistice, intitulate „Peisaje contemporane”. Gil Nicolescu este fără îndoială un pictor talentat și cu înclinații către descoperirea unor noi revelații în lumea culorilor. - H.A., Bremen, Germania, 1974

Gil Nicolescu rămâne, esențial, un elaborat. Formele picturii sale au o identitate mentală, de aici impresia de „natură moartă abstractă”. Invenția nu e foarte bogată, totul se compune din câteva motive geometrice (construcții obiectuale, prototip) compoziția trăind efectiv din plasarea lor în cadru…. Pictorul nu cunoaște plăcerea construcției ci o acceptă ca pe o fatalitate a lucrului său. - Constantin Prut, ”Contemporanul”, 1 iulie 1978

Bibliografie

- Dicționarul artiștilor români contemporani, ed.Meridiane, București, 1976 - Autor Octavian Barbosa. - Cronici în Arta Plastică (apoi Arta), Contemporanul, Săptămâna culturală, etc. De asemenea cronici în presa germană și americană iar după 1998 cronici în Romania Liberă, Adevărul, Jurnalul Național, Ziua, Cronica română, Elle, Avantage, etc. Figurează în Enciclopedia artiștilor români contemporani, vol.IV, ed.ARC 2000, București Catalogul expoziției „Artistul și Puterea. Ipostaze ale picturii românești în perioada 1950-1990”, 2012