Gothic metal

Subgenuri
Gothic metal
Origini stilistice	Gothic rock, heavy metal, death-doom, doom metal, progressive rock
Origini culturale	Începutul anilor 1990, Marea Britanie
Instrumente tipice	Vocal, chitară electrică, chitară acustică, chitară bas, baterie, clape, sintetizator, violoncel, vioară
Popularitate	Underground
Forme derivate	Dark metal
Symphonic gothic metal, gothic black metal
Scene regionale
Anglia, Finlanda, Olanda, Norvegia, Suedia, Germania, Italia, Polonia, Statele Unite, Grecia
Alte subiecte
Listă de formații gothic metal
Modifică text

Gothic metal, goth metal sau Gothic-Doom este un subgen al muzicii heavy metal și gothic rock, care combină tăria doom metalului sau death-doom cu atmosfera sumbră de gothic rock.^[1]. Genul a apărut în anii '90 în Europa, ca derivat al doom metal-ului. Versurile sunt în general inspirate din ficțiunea gotică, precum și din experiențele personale ale artiștilor.

Caracteristici

Muzica

Pionierii de gothic metal includ Paradise Lost, My Dying Bride și Anathema, toate din nordul Angliei. Alți pionieri din prima jumătate a anilor 1990 includ Type O Negative din Statele Unite ale Americii, Tiamat din Suedia, și The Gathering din Olanda. Norvegienii de la Theatre of Tragedy au dezvoltat "Frumoasa si Bestia", procedeu estetic de a combina voce agresive de sex masculin "crowl"/"growl" (specific genurilor Black Metal și Death Metal, cu voce de sex feminin curate, un contrast de la care a fost adoptată de numeroase grupuri de gothic metal. Formația greco-română On Thorns I Lay a făcut, de asemenea, parte din această primă valurie de precursori și a contribuit la dezvoltarea genului și la sistematizarea contrastului vocal între vocea masculină și cea feminină, la sfârșitul anilor 1990. Au avut de altfel un anumit succes cu albumele lor "Orama", "Crystal Tears" și "Future Narcotics". Membrii formației au menționat că atmosferele întunecate, romantice și melancolice de pe albumul "Crystal Tears", care le-au adus mult succes, au fost inspirate de peisajele și climatul României, atunci când au locuit aici în timpul studiilor lor de Medicină^[2].La mijlocul anilor 1990, Moonspell, Theatre des Vampires, Rotting Christ și Cradle Of Filth au adus o abordare gothic la black metal. Până la sfârșitul acestui deceniu, varianta de gothic metal Metal simfonic a fost dezvoltat de Tristania, Nightwish și Within Temptation. Nightwish a integrat, de asemenea, elemente de metal gotic în binecunoscutul lor amestec de metal simfonic și power metal.

În anii 2000, metalul gotic a evoluat în Europa, în special în Finlanda, unde grupuri precum Entwine, HIM, Lullacry și Poisonblack au lansat single-uri de succes sau albume de top. În SUA, însă, doar câteva trupe precum Type O Negative și Evanescence au găsit un anumit grad de succes comercial.

Etimologie

Termenul de gothic a intrat în muzica heavy metal odată cu lansarea albumului Gothic al formației Paradise Lost în 1991. De atunci, fanii au fost adesea în dezacord între ei în ceea ce privește „ce trupe sunt sau, cu siguranță, nu sunt, în mod autentic gote”. Unii muzicieni au contestat eticheta gotică asociată cu trupele lor, inclusiv Rozz Williams de la Christian Death și Andrew Eldritch de la Sisters of Mercy. În subgenul gothic metal, membrii din grupuri precum After Forever HIM și Nightwish au minimizat sau au respins în mod similar eticheta gothic din muzica lor.

Caracteristici

Metalul gotic se caracterizează în general prin atmosferele întunecate. Adjectivul „întunecat” este folosit în mod obișnuit pentru a descrie muzica gotică în general, în timp ce alți termeni care sunt mai puțin folosiți includ profund, romantic, pasional și intens. Metalul gotic a fost uneori privit ca „o combinație a întunericului și melancoliei rockului goth cu metalul greu”. Allmusic definește genul ca o fuziune a „atmosferei sumbre și înghețate ale rockului goth cu chitarele zgomotoase și agresivitatea heavy metalului” și subliniază în continuare că „metalul goth adevărat este întotdeauna influențat direct de rock goth — sintetizatoarele eterice și texturile înfricoșătoare sunt doar la fel de importante ca riff-urile de chitară, dacă nu mai mult”.

Versurile

Formația italiană de gothic black metal Theatres des Vampires manifestă un interes profund pentru mitul vampirilor.^[3]

Versurile tratează de regulă teme romantice și fantastice. Melodiile sunt adesea povești cu sfârșit tragic, petrecute într-o lume fantastică sau medievală. Se vorbește, de asemenea, despre iubiri neîmplinite, decepții, moarte, religie, mitologie și stări sufletești profunde. Melodiile sunt acuzate că aduc stări depresive și pesimism.

Formații

Printre primele formații care au abordat acest gen muzical se numără Tristania și Theatre of Tragedy (doar primele albume).

Alte reprezentante importante sunt: Sirenia, Macbeth, Epica, The Sins of Thy Beloved.

Formații care au încrucișat Gothic Metal-ul cu Black Metal sau Death Metal: Cradle of Filth, Crematory, Graveworm, Penumbra, Sariola, Theatres des Vampires, Vampiria, etc.

Formații clasificate ca Gothic-Doom Metal: Draconian, Type O Negative, Paradise Lost, Moonspell, Lake Of Tears.

Formații care abordează un stil la limita dintre Gothic Metal și Symphonic Metal sau ambele stiluri: After Forever, Elis, Lacuna Coil, Within Temptation, Xandria.

Vezi și

Listă de formații gothic metal

Note

^ „Heavy Metal Artists and Heavy Metal Styles”. [heavymetal.about.com]. Arhivat din original la 19 februarie 2014. Accesat în 1 decembrie 2012.
^ Nicolas Radegout, « On Thorns I Lay-Les larmes de Dracula », Hard Rock Magazine (rubrique Black, Doom et ses amis), no 46,‎ mai 1999, p. 64-65
^ Day 2006, p. xi

Bibliografie

Baddeley, Gavin (2002). Gothic Chic: A Connoisseur's Guide to Dark Culture. London: Plexus Publishing Limited. ISBN 0-85965-308-0.
Berelian, Essi (2005). The Rough Guide to Heavy Metal. London: Rough Guides. ISBN 1-84353-415-0.
Buckley, Peter; Buckley, Jonathan (2003). The Rough Guide to Rock. London: Rough Guides. ISBN 1-84353-105-4.
Day, Peter (2006). Vampires: Myths and Metaphors of Enduring Evil. New York: Rodopi. ISBN 90-420-1669-8.
Gunn, Joshua (2007). Goodlad, Lauren M. E.; Bibby, Michael, ed. „Dark Admissions: Gothic Subculture and the Ambivalence of Misogyny and Resistance”. Goth: Undead Subculture. Durham: Duke University Press: 41–65. ISBN 0-8223-3921-8.
Kavka, Misha (2007). Hogle, Jerrold E, ed. „The Gothic on Screen”. The Cambridge Companion to Gothic Fiction. Cambridge: Cambridge University Press: 209–228. ISBN 0-521-79466-8.
Kilpatrick, Nancy (2004). The Goth Bible: A Compendium for the Darkly Inclined. New York: St. Martin's Griffin. ISBN 0-312-30696-2.
Hoskyns, Barney (2004). Into the Void: Ozzy Osbourne and Black Sabbath. London: Omnibus Press. ISBN 1-84449-150-1.
Kahn-Harris, Keith (2007). Extreme Metal: Music and Culture on the Edge. Oxford: Berg Publishers. ISBN 1-84520-399-2.
Leguay, Stephane; Glenadel, Mario (2006). Carnets noirs: musiques, attitudes, cultures gothiques, électroniques & industrielles Acte 1 La scène internationale. Paris: E-dite. ISBN 2-84608-176-X.
Punter, David; Byron, Glennis (2004). The Gothic. Malden: Blackwell Publishing. ISBN 0-631-22063-1.
Sharpe-Young, Garry (2007). Metal: The Definitive Guide. London: Jawbone Press. ISBN 978-1-906002-01-5.
Thompson, Dave; Greene, Jo-Ann (noiembrie 1994). „Undead Undead Undead”. Alternative Press.

Legături externe

http://www.allmusic.com/explore/style/d11955

[1] „Heavy Metal Artists and Heavy Metal Styles”. [heavymetal.about.com]. Arhivat din original la 19 februarie 2014. Accesat în 1 decembrie 2012.

[2] Nicolas Radegout, « On Thorns I Lay-Les larmes de Dracula », Hard Rock Magazine (rubrique Black, Doom et ses amis), no 46,‎ mai 1999, p. 64-65

[3] Day 2006, p. xi

[1]

[2]

[3]