Grădină zoologică umană

Grădinile zoologice umane (sau expozițiile etnologice) au constituit o expresie a atitudinii rasiste a imperiilor coloniale care, în cadrul expozițiilor colonianle, prezentau publicului lumii occidentale eșantioane din lumea așa-zis primitivă a popoarelor colonizate (în special din Africa). Astfel, familii întregi erau ținute captive într-un fel de rezervații care reproduceau condițiile din țările de origine.

Nativi din Țara de Foc (Patagonia argentiniană) aduși la Paris de către Maître în 1889.

Un astfel de proiect a devenit controversat, provocând indignarea cercurilor anti-rasiste.

Tradiția acestor grădini zoologice umane în Belgia a început în 1897, când Leopold al II-lea ordona instalarea a 260 de congolezi în Muzeul Regal al Africii Centrale din Tervueren, unde se amenajase pavilionul colonial din cadrul Expoziției Universale.[1]

Se estimează că peste un miliard și jumătate de oameni din întreaga lume au vizitat asemenea expoziții în perioada 1870 – 1930, potrivit istoricului francez Pascal Blanchard.[2][3]

Note modificare

Legături externe modificare