Grand Coyer
| Grand Coyer | |
 | |
  | |
| Poziția |  Alpes-de-Haute-Provence.svg){kind=small} Franța |
|---|---|
| Coordonate | 44°06′N 6°42′E / 44.1°N 6.7°E |
| Cod Natura 2000 | FR9301547  |
Modifică date / text  | |
Grand Coyer este o arie protejată (sit de importanță comunitară — SCI) din Franța întinsă pe o suprafață de 6.233 ha, integral pe uscat.
Localizare
modificareCentrul sitului Grand Coyer este situat la coordonatele 44°05′10″N 6°42′30″E / 44.08611°N 6.70833°E.
Înființare
modificareSitul Grand Coyer a fost declarat arie specială de conservare în baza directivei 92/43 din 1992 referitoare la conservarea habitatelor naturale și a faunei și florei sălbatice[1] pentru a proteja 1 specie de plante și 10 specii de animale.[2][3]
Biodiversitate
modificareSituată în ecoregiunea alpină, aria protejată conține 27 de habitate naturale: Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase de la nivelul montan până la nivelul alpin (Thlaspietea rotundifolii), Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Păduri montane și subalpine de Pinus uncinata (* dezvoltate pe substrat gipsos sau calcaros), Formațiuni pioniere alpine de Caricion bicoloris-atrofuscae, Păduri alpine de Larix decidua și/sau Pinus cembra, Mlaștini alcaline, Fânețe montane, Păduri acidofile de Picea de la nivel montan la nivel alpin (Vaccinio-Piceetea), Matorral arborescenți cu Juniperus spp., Formațiuni de Juniperus communis pe lande sau pajiști calcaroase, Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Grohotișuri termofile și vest-mediteraneene, Râuri de munte și vegetația lor lemnoasă cu Salix elaeagnos, Pajiști alpine și subalpine calcaroase, Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Mlaștini calcaroase cu Cladium mariscus și specii de Caricion davallianae, Păduri endemice cu Juniperus spp., Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios, Roci stâncoase cu vegetație pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii, Râuri de munte și vegetația erbacee de pe malurile acestora, Râuri de munte și vegetația lor lemnoasă cu Myricaria germanica, Pajiști uscate europene, Pajiști alpine și boreale, Lande oro-mediteraneene cu formațiuni endemice de grozamă, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Grohotișuri silicioase de la nivelul montan până la nivelul zăpezii (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]
- plante (1): Aquilegia bertolonii
- mamifere (7): lupul (Canis lupus), liliac cu urechi mari (Myotis bechsteinii), liliac cu urechi de șoarece (Myotis blythii), liliac cărămiziu (Myotis emarginatus), liliac comun (Myotis myotis), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros)
- nevertebrate (2): fluturele auriu (Euphydryas aurinia), Euplagia quadripunctaria
- reptile (1): Vipera ursinii
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 24 de specii de plante.[2]
Note
modificare- ^ http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=JORFTEXT000028558296&fastPos=75&fastReqId=2004270537&categorieLien=id&oldAction=rechTexte
- ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Grand Coyer”. Accesat în .
- ^ a b „Grand Coyer”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .