Mormântul licuricilor

(Redirecționat de la Grave of the Fireflies)
Mormântul licuricilor
Rating
Titlu original火垂るの墓
Gendrama anime și manga[*]
dramă
film de flashback[*]
film bazat pe literatură[*]
poveste inițiatică[*][1]
film anti-război[2]
ghost film  Modificați la Wikidata
RegizorIsao Takahata[*][[Isao Takahata (Japanese animator, animation director, director, producer (1935-2018))|​]]  Modificați la Wikidata
ScenaristIsao Takahata[*][[Isao Takahata (Japanese animator, animation director, director, producer (1935-2018))|​]]  Modificați la Wikidata
Bazat peGrave of the Fireflies[*][[Grave of the Fireflies (story by Akiyuki Nosaka)|​]]  Modificați la Wikidata
StudioStudio Ghibli  Modificați la Wikidata
DistribuitorTōhō  Modificați la Wikidata
MontajTakeshi Seyama[*][[Takeshi Seyama (Japanese film editor from Tokyo (born 1944))|​]]  Modificați la Wikidata
MuzicaMichio Mamiya[*][[Michio Mamiya (Japanese composer, musicologist and music educator (1929–2024))|​]][3]  Modificați la Wikidata
Distribuție  Modificați la Wikidata
Premiera
(Japonia)[4]
(Statele Unite ale Americii)[4]  Modificați la Wikidata
Durata93 min.  Modificați la Wikidata
Țara Japonia  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba japoneză  Modificați la Wikidata
Încasări1.700.000.000 de yenii
516.962 de dolar americani[5]
14.224.827 de dolar americani  Modificați la Wikidata
Website oficialhttps://www.ghibli.jp/works/hotarunohaka/  Modificați la Wikidata
Prezență online
site web oficial

Mormântul licuricilor (în japoneză 火垂るの墓, Hotaru no Haka) este un film de război anime japonez din 1988[6][7] bazat pe povestirea semi-autobiografică publicată în 1967 sub același nume⁠(d) de Akiyuki Nosaka. Filmul este regizat și scris de Isao Takahata⁠(d), iar animația este realizată de Studio Ghibli.[8] Filmul îi are în rolurile principale pe Tsutomu Tatsumi⁠(d), Ayano Shiraishi, Yoshiko Shinohara⁠(d) și Akemi Yamaguchi⁠(d). Acțiunea filmului se desfășoară în Kobe, Japonia și prezintă lupta pentru supraviețuire a doi frați - Seita și Setsuko - pe parcursul ultimelor luni ale celui de-al Doilea Război Mondial. Mormântul licuricilor a fost foarte lăudat de critici, este considerat unul dintre cele mai bune filme de război ale tuturor timpurilor și reprezintă o peliculă cinematografică importantă a animației japoneze.[9][10]

  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Pe 21 septembrie 1945, la scurt timp după sfârșitul celui de-al doilea război mondial, un adolescent, Seita, moare de inaniție⁠(d) într-o gară din Sannomiya⁠(d). Un îngrijitor îi sortează bunurile și găsește lângă el o cutie de bomboane pe care o aruncă într-un câmp. Rămășițele arse ale unor fragmente de oase cad din această, iar spiritul surorii mai mici a lui Seita, Setsuko, se ivește din cutie și se reunește cu cel al fratelui său. Apoi cei doi se îmbarcă într-un tren.

Cu câteva luni mai devreme, casa familiei lui Seita și Setsuko este distrusă într-un raid american⁠(d) alături de o mare parte din orașul Kobe. Aceștia scapă nevătămați, dar mama lor moare din cauza arsurilor grave. Cei doi se mută în casa unei mătuși îndepărtate, iar Seita dezgroapă câteva bunuri ascunse înainte de bombardament și le dă acesteia, cu excepția unei cutii de bomboane Sakuma⁠(d). Deoarece rațiile scad și numărul refugiaților din casă crește, mătușa îl convinge pe Seita să vândă chimonoul de mătase al mamei sale ca să poată cumpăra orez. Acesta folosește o parte din banii aflați în contul bancar al mamei sale să cumpere provizii, însă mătușa lor este indignată de faptul că cei doi pierd vremea și consideră că nu merită mâncarea pe care o prepară.

Seita și Setsuko decid să părăsească casa mătușii după ce aceasta îi insultă de nenumărate ori, iar frații se mută într-un adăpost antiaerian abandonat. Aceștia eliberează licurici în adăpost pentru lumină. A doua zi, Setsuko este îngrozită când descoperă că insectele au murit. Îi îngroapă într-un mormânt, întrebându-se de ce ele și mama sa au trebuit să moară. După ce rămân fără orez, Seita începe să fure de la fermieri și jefuiește case în timpul raidurilor aeriene. Când Setsuko se îmbolnăvește, Seita o duce la un medic care îi spune că sora sa suferă de malnutriție.

Disperat, Seita retrage ultimii bani din contul bancar al mamei lor. În timp ce părăsește banca, este tulburat de vestea că Japonia s-a predat. De asemenea, conștientizează că tatăl său, căpitan al Marinei Imperiale Japoneze, este cel mai probabil mort din moment ce majoritatea navelor japoneze au fost scufundate.

Seita se întoarce la adăpost cu mâncare și o găsește pe Setsuko halucinând. Acesta se grăbește să o hrănească, însă Setsuko moare în timp ce îi pregătește mâncarea. Seita îi pune corpul într-un sicriu de paie și o incinerează. Îi poartă cenușa în cutia de bomboane alături de fotografia tatălui său.

În scena finală, spiritele lui Seita și Setsuko ajung la destinație, sănătoase și fericite. Înconjurați de licurici, cei doi se odihnesc pe o bancă aflată în vârful unui deal și privesc spre un Kobe contemporan.

Distribuție

modificare
Personaj Distribuția

japoneză

Dublajul în limba engleză
Skypilot Entertainment / CPM⁠(d) (1998) Toho / Serafim⁠(d) / Sentai (2012)
Seita Yokokawa (横川 清太?) Tsutomu Tatsumi J. Robert Spencer Adam Gibbs
Setsuko Yokokawa (横川 節子?) Ayano Shiraishi Corinne Orr Emily Neves
Doamna Yokokawa (横川 さん?) Yoshiko Shinohara Veronica Taylor Shelley Calene-Black
Kiyoshi Yokokawa (横川 清?)
Mătușa lui Seita și Setsuko Akemi Yamaguchi Amy Jones Marcy Bannor
Vărul lui Seita și Setsuko Shannon Conley
Doctor Crispin Freeman
Agricultor Dan Green
Bătrânul Crispin Freeman
Îngrijitorul din gară Andrew Love
  1. ^ coming of age - Tag - Anime - Page 2 - AniDB (în engleză) 
  2. ^ anti-war - Tag - Anime - AniDB (în engleză) 
  3. ^ „Mormântul licuricilor”, Internet Movie Database, accesat în  
  4. ^ a b „Mormântul licuricilor”, Internet Movie Database, accesat în  
  5. ^ Box Office Mojo, accesat în  
  6. ^ Camp, Brian; Davis, Julie (august 2007). Anime Classics Zettai!. ISBN 9781611725193. 
  7. ^ Steiff, Josef; Tamplin, Tristan (). Anime and Philosophy. ISBN 9780812697131. 
  8. ^ „Hotaru no haka”. The Big Cartoon DataBase. Accesat în . 
  9. ^ Ebert, Roger. „Grave of the Fireflies movie review (1988) | Roger Ebert”. rogerebert.com/ (în engleză). Accesat în . 
  10. ^ „The 50 best World War II movies”. Time Out London (în engleză). Accesat în . 

Legături externe

modificare