Papa Grigore al VII-lea

(Redirecționat de la Grigore al VII-lea)
Grigore al VII-lea
Gregorius (Vita Gregorii VII).jpg
Date personale
Nume la naștereIldebrando di Soana Modificați la Wikidata
Născutsecolul al XI-lea Modificați la Wikidata
Sovana⁠(d), Sorano, Toscana, Italia Modificați la Wikidata
Decedat[1] Modificați la Wikidata
Salerno, Regatul Siciliei Modificați la Wikidata
Înmormântat cattedrale di Salerno[*][[cattedrale di Salerno (the main church of the city of Salerno in southern Italy)|​]] Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică[2] Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat
cleric[*]
preot catolic[*]
scriitor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRoma
Statele Papale Modificați la Wikidata
Activitate
Început de pontificat22.04.1073
Final de pontificat1085
PredecesorPapa Alexandru al II-lea
SuccesorPapa Victor al III-lea

Papa Grigore al VII-lea (n. secolul al XI-lea, Sovana⁠(d), Sorano, Toscana, Italia – d. ,[1] Salerno, Regatul Siciliei) a fost papă al Romei între anii 1073-1085. Reformele gregoriene, puse în practică de papa Gregor al VII-lea, au combătut simonia și abaterile de la celibatul preoțesc, abateri numite „nicolaitism”.

BiografieModificare

 
Papa Grigore al VII-lea

Numele său laic a fost Hildebrand. Ca papă a continuat reformele inițiate de înaintașii săi și a acționat în spiritul centralizării și disciplinării Bisericii Catolice. Centralizarea deciziilor bisericești la Roma a însemnat clarificarea contradicției „papa sau împăratul” în favoarea papei. Împărații, care ajungeau la Roma doar ocazional, nu voiau să renunțe la privilegiul numirii episcopilor și căutau deci să păstreze această prerogativă. Papa Grigore al VII-lea a intrat în conflict cu împăratul Henric al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman în chestiunea numirii (investiturii) episcopilor. Pricina concretă a conflictului a fost ocuparea funcției de arhiepiscop de Milano.

În data de 24 ianuarie 1076, în urma unei diete întrunite la Worms, împăratul i-a adresat papei o scrisoare în care i-a cerut demisia, cu cuvintele descende, descende („dă-te jos, dă-te jos”). Drept răspuns, papa Grigore al VII-lea l-a oprit pe împărat de la primirea Sfintelor Taine, ceea ce a tulburat ordinea Sfântului Imperiu Roman.

În anul următor, 1077, împăratul l-a rugat pe papă să-l ierte. Episodul s-a petrecut la Canossa. După ce papa l-a lăsat pe împărat să aștepte timp de trei zile în afara cetății, l-a primit pe 28 ianuarie 1077 și l-a iertat.

Papa Grigore al VII-lea a asigurat ordinea spirituală în evul mediu clasic. A fost declarat sfânt.

NoteModificare

  1. ^ a b BeWeB, accesat în  
  2. ^ Catholic-Hierarchy.org, accesat în  

Legături externeModificare

Vezi șiModificare


Predecesor:
Papa Alexandru al II-lea
Grigore al VII-lea
1073-1085
Succesor:
Papa Victor al III-lea