Papa Grigore al VII-lea
Papa Grigore al VII-lea (n. secolul al XI-lea, Sovana(d), Sorano, Toscana, Italia – d. ,[1] Salerno, Regatul Siciliei) a fost papă al Romei între anii 1073-1085.
| Grigore al VII-lea | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Ildebrando di Soana  |
| Născut | secolul al XI-lea Sovana(d), Sorano, Toscana, Italia |
| Decedat | [1] Salerno, Regatul Siciliei |
| Înmormântat | cattedrale di Salerno[*] |
| Religie | Biserica Catolică[2] |
| Ocupație | diplomat cleric[*] preot catolic[*] scriitor |
| Locul desfășurării activității | Roma Statele Papale |
| Activitate | |
| Început de pontificat | 22.04.1073 |
| Final de pontificat | 1085 |
| Predecesor | Papa Alexandru al II-lea |
| Succesor | Papa Victor al III-lea |
Modifică date / text  | |
BiografieModificare
Născut între (aprox.) 1019-1030 pe numele cetățenesc de Hildebrand este în Scaunul Papal între 1073-1085. Grigore al VII-lea a continuat reforme inițiate de înaintași ai săi și a acționat energic în spiritul centralizării Bisericii Catolice. Centralizarea deciziilor bisericești la Roma însemna concret reînvierea contradicției „papa sau împăratul”. Împărații, care ajungeau la Roma doar ocazional, nu voiau să renunțe la privilegiul numirii episcopilor și căutau deci să se impună în fața papilor. Papa Grigore al VII-lea a intrat în conflict cu împăratul Henric al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman în chestiunea numirii (investiturii) episcopilor. Pricina concretă a conflictului a fost ocuparea funcției de arhiepiscop de Milano.
În data de 24 ianuarie 1076, în urma unei diete întrunite la Worms, împăratul i-a adresat papei o scrisoare în care i-a cerut demisia, cu cuvintele descende, descende („dă-te jos, dă-te jos”). Drept răspuns, papa Grigore al VII-lea l-a oprit pe împărat de la primirea Sfintelor Taine, ceea ce a tulburat ordinea Sfântului Imperiu Roman.
În anul următor, 1077, împăratul l-a rugat pe papă să-l ierte. Episodul s-a petrecut la Canossa. După ce papa l-a lăsat pe împărat să aștepte timp de trei zile în afara cetății, l-a primit pe 28 ianuarie 1077 și l-a iertat.
Papa Grigore al VII-lea a asigurat ordinea spirituală în evul mediu clasic. A fost declarat sfânt.
NoteModificare
- ^ a b BeWeB, accesat în
- ^ Catholic-Hierarchy.org, accesat în
Legături externeModificare
- la en Scrieri
Vezi șiModificare
| Predecesor: Papa Alexandru al II-lea |
Grigore al VII-lea 1073-1085 |
Succesor: Papa Victor al III-lea |