Grigori Dariev
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Șipca, Republica Populară Ucraineană Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani) Modificați la Wikidata
Șipca, raionul Grigoriopol, Moldova Modificați la Wikidata
Activitate
Bătălii / RăzboaieFrontul de Est  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Lenin
Ordinul Războiului Patriotic cl. I[*]
orden Slavî III stepeni[*][[orden Slavî III stepeni (military decoration of the Soviet Union)|​]]
orden Slavî II stepeni[*][[orden Slavî II stepeni (military decoration of the Soviet Union)|​]]
orden Slavî I stepeni[*][[orden Slavî I stepeni (military decoration of the Soviet Union)|​]]  Modificați la Wikidata

Grigori Dariev (în rusă Григорий Дарьев; n. , Șipca, Republica Populară Ucraineană – d. , Șipca, raionul Grigoriopol, Moldova) a fost un cercetaș sovietic, participant al celui de-Al Doilea Război Mondial. A fost decorat cu Ordinul Gloriei (gradul I, II, III).

Biografie

modificare

S-a născut în satul Șipca din ținutul Tiraspol, gubernia Herson (actualmente raionul Grigoriopol, Transnistria, Republica Moldova) într-o familie moldovenească. A fost înscris în Armata Roșie în anul 1939. Începând cu iunie 1941 a luptat pe fronturile celui de-Al Doilea Război Mondial.

Pentru efectuarea cu succes a unei misiuni de recunoaștere a pozițiilor inamice în noaptea de 24 noiembrie 1944, a fost distins Ordinul Gloriei, gradul 3. Prin ordinul Armatei a 5-a de gardă din 16 ianuarie 1945, sergentului Dariev i s-a acordat Ordinul Gloriei (gradul 2), pentru curajul personal din timpul asediului orașului Breslau.

Prin decretul prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 27 iunie 1945 pentru curaj și eroism, i s-a acordat Ordinul Gloriei, gradul 1.[1]

După război a lucrat ca șofer de tractor, șofer la ferma „Lenin” din raionul Grigoriopol. A murit la 19 martie 1998.

Referințe

modificare
  1. ^ „Profil”. warheroes.ru. Accesat în . 

Bibliografie

modificare
  • Кавалеры ордена Славы трёх степеней: Краткий биографический словарь / Пред. ред. коллегии Д. С. Сухоруков. — М.: Воениздат, 2000. — 703 с. — 10 000 экз. — ISBN 5-203-01883-9.
  • Рощин И. И. Солдатская слава. Книга 6. М., 1982