Groapa Tonga

Groapa Tonga este situată în Oceanul Pacific de Sud și este de 10.882 de metri adâncime, la punctul său cel mai profund, cunoscut sub numele de "Deep Horizon".

Date generale

Groapa se află la capătul de nord al zonei de subducție Kermadec-Tonga, o zonă de subducție activă unde Placa Pacifică este subdusă sub Placa Tonga și Placa indo-australiană. Groapa Tonga se extinde la nord-nord-est de Insulele Kermadec la nord de Insula de Nord din Noua Zeelandă. Groapa se transformă de la nord-vest de Placa Tonga și devine o zonă fisurată.

Convergența are loc la o rată estimată la aproximativ 15 cm pe an (de Lonsdale, 1986); cu toate acestea, măsurătorile recente făcute prin satelit de Global Positioning indică în unele locuri o convergență de 24 de centimetri pe an în nordul groapei Tonga, care este viteza cea mai rapidă înregistrată de o placă de pe planetă, ca rezultat este zona de pe Pământ cu cea mai activă seismicitate din manta.^[1]

Astfel de gropi oceanice sunt locuri importante pentru formarea a ceea ce va deveni crusta continentală și pentru reciclarea materialelor înapoi în manta. De-a lungul groapei Tonga mantia se topește iar derivatele sunt transferate către manta, și sedimentele oceanice abisale și fragmente ale scoarței oceanice sunt colectate.

Groapa este ultimul loc de odihnă al generatorului termoelectric cu radioizotopi din misiunea Apollo 13.^[2]

Particularitate

În 1953, pe marginea groapei a fost descoperit cel mai înalt munte submarin, acesta are 8325 metri și vârful său este la 365 metri sub nivelul mării.^[3]

Vezi și

Referințe

^ Michael Bevis, F.W. Taylor et al., "Geodetic observations of very rapid convergence and back-arc extension at the Tonga arc", Nature 374, 249 - 251 (16 March 2002): doi:10.1038/374249a0 (on-line abstract).
^ Day 4, part 1: Approaching the Moon, NASA, 14 martie 2020
^ Neguț, Silviu și Nicolae, Ion: Superlative geografice, Editura Ion Creangă, București 1978, pag. 305.

Bibliografie

Wright, Dawn J., et al., 2001, Bathymetry of the Tonga Trench and Forearc: A Map Series, as published in Marine Geophysical Researches, 2000. PDF version Arhivat în 3 martie 2009, la Wayback Machine.
Bird, P., An updated digital model of plate boundaries, Geochem. Geophys. Geosyst., 4(3), 1027, doi:10.1029/2001GC000252, 2003.[1] Arhivat în 13 decembrie 2007, la Wayback Machine. also available as a PDF file (13 mb) [2] Arhivat în 6 august 2003, la Wayback Machine.

Legături externe

http://dusk2.geo.orst.edu/tonga/ Arhivat în 14 august 2017, la Wayback Machine.

[1] Michael Bevis, F.W. Taylor et al., "Geodetic observations of very rapid convergence and back-arc extension at the Tonga arc", Nature 374, 249 - 251 (16 March 2002): doi:10.1038/374249a0 (on-line abstract).

[2] Day 4, part 1: Approaching the Moon, NASA, 14 martie 2020

[3] Neguț, Silviu și Nicolae, Ion: Superlative geografice, Editura Ion Creangă, București 1978, pag. 305.

[1]

[2]

[3]