Guillaume de Saint‑Amour

filosof francez
Guillaume de Saint‑Amour
Date personale
Născut1202[1][2] Modificați la Wikidata
Saint-Amour⁠(d), Franche-Comté, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (70 de ani) Modificați la Wikidata
Saint-Amour⁠(d), Franche-Comté, Franța Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațieprofesor[*]
teolog[*] Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieUniversitatea din Paris  Modificați la Wikidata

Guillaume de Saint‑Amour (n. 1202,[1][2] Saint-Amour⁠(d), Franche-Comté, Franța – d. , Saint-Amour⁠(d), Franche-Comté, Franța) a fost un magistru în teologie al Universității din Paris, care a condus, la mijlocul secolului al XIII-lea, campania împotriva instalării ordinelor cerșetoare (franciscani și dominicani) la universitate. Tratatul lui a fost condamnat atât de papa Alexandru al IV-lea, cât și de regele Franței, Ludovic al IX-lea, iar autorul a fost exilat de la universitate și din Paris. Cu toate acestea, lucrarea a rămas o referință în conflictul care a continuat să-i opună pe magiștrii seculari ordinelor cerșetoare.

Despre pericolele celor mai de pe urmă vremuri (De periculis novissimorum temporum)Modificare

Guillaume de Saint-Amour, magistru în teologie la Universitatea din Paris, a publicat De periculis novissimorum temporum în primăvara anului 1256, într-un moment de criză în relația dintre magiștrii seculari ai universității pariziene și recentele studia ale călugărilor cerșetori, dominicani și franciscani. În acest tratat, Guillaume de Saint-Amour a exprimat o poziție a magiștrilor seculari față de intrarea călugărilor cerșetori la universitate, în special față de numirea lor ca profesori de teologie. Saint-Amour a argumentat că prezența ordinelor cerșetoare contravenea ierarhiei consacrate a Bisericii, referindu-se la pericolele implicate de rămânerea lor la universitate în termeni apocaliptici și cerând papei înlăturarea lor de la universitate.

NoteModificare

  1. ^ a b „Guillaume de Saint‑Amour”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b GUILLAUME DE SAINT-AMOUR, Encyclopædia Universalis, accesat în