Guillaume de Villehardouin
| Guillaume de Villehardouin | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1211  Kalamata, Apokentromeni Dioikisi Peloponnisou, Dytikis Elladas kai Ioniou(d), Grecia |
| Decedat | (67 de ani) Kalamata, Apokentromeni Dioikisi Peloponnisou, Dytikis Elladas kai Ioniou(d), Grecia |
| Părinți | Geoffroi Ier de Villehardouin[*] Elisabeth (de Chappes)[*] |
| Frați și surori | Geoffrey II of Villehardouin[*] |
| Căsătorit cu | Anna Komnene Doukaina[*] () Carintana dalle Carceri[*] (din ) (Agnes) de Toucy[*] () |
| Copii | Isabella of Villehardouin[*] Margaret of Villehardouin[*] |
| Ocupație | poet compozitor |
| Limbi vorbite | Franceza veche[1] |
Modifică date / text  | |
William al II-lea de Villehardouin (în franceză Guillaume de Villehardouin; n. 1211, Kalamata, Apokentromeni Dioikisi Peloponnisou, Dytikis Elladas kai Ioniou(d), Grecia – d. , Kalamata, Apokentromeni Dioikisi Peloponnisou, Dytikis Elladas kai Ioniou(d), Grecia) a fost al patrulea prinț conducător al Principatului Ahaia din Grecia francă (Frankokratia) în perioada 1246 - 1278.[2][3][4] Acesta a condus și alte state latine din sudul Greciei: Ducatul Atenei și Triumviratul Negroponte.[4] William a fost al doilea fiu al cavalerului francez Geoffrey de Villehardouin.
În Bătălia din Pelagonia din 1259 a fost luat prizonier de Imperiul de la Niceea. În 1262 William de Villehardouin a fost eliberat de Imperiul Bizantin în schimbul a trei cetăți de pe vârful sud-estic al peninsulei Moreea. Acest punct de sprijin va fi extins treptat și va deveni în secolul următor Despotatul Moreei, în timpul împăratului Ioan al VI-lea Cantacuzino.
Biografie modificare
Se consideră că în Ahaia s-a vorbit aceeași limba franceză ca la Paris. Se știe că Guillaume însuși a scris poezii. Pereții palatului său erau decorați cu fresce care înfățișau fapte cavalerești, iar turnirurile și vânătorile erau adesea organizate la curte. Cu ajutorul marinei venețiene, el a cucerit Monemvasia și a construit cetatea Mystra pentru a proteja câmpia Sparta.
În Cipru, în mai 1249, s-a alăturat cruciadei a șaptea a regelui Ludovic al IX-lea al Franței.
A invadat insula Eubea în 1256 și a cucerit Negroponte. Guillaume a invadat Atena în 1258 și a învins coaliția lui Guy din Atena în trecătoarea Munților Karudi.
Note modificare
- ^ IdRef, accesat în
- ^ Treadgold 1997, p. 731.
- ^ Nicol 1993, p. 28.
- ^ a b Bartusis 1997, p. 37.
Bibliografie modificare
- Bartusis, Mark C. (). The Late Byzantine Army: Arms and Society 1204–1453. Philadelphia, Pennsylvania: University of Pennsylvania Press. ISBN 978-0-8122-1620-2.
- Bon, Antoine (). La Morée franque. Recherches historiques, topographiques et archéologiques sur la principauté d'Achaïe [The Frankish Morea. Historical, Topographic and Archaeological Studies on the Principality of Achaea] (în franceză). Paris: De Boccard. OCLC 869621129.
- Fine, John Van Antwerp () [1987]. The Late Medieval Balkans: A Critical Survey from the Late Twelfth Century to the Ottoman Conquest. Ann Arbor, Michigan: University of Michigan Press. ISBN 0-472-08260-4.
- Longnon, Jean (). „The Frankish States in Greece, 1204–1311”. În Setton, Kenneth M.; Wolff, Robert Lee; Hazard, Harry W. A History of the Crusades, Volume II: The Later Crusades, 1189–1311 (ed. Second). Madison, Milwaukee, and London: University of Wisconsin Press. pp. 234–275. ISBN 0-299-04844-6. Parametru necunoscut
|orig-date=ignorat (ajutor) - Setton, Kenneth M. (). The Papacy and the Levant (1204–1571), Volume I: The Thirteenth and Fourteenth Centuries. Philadelphia: The American Philosophical Society. ISBN 0-87169-114-0.