Hagana
| ההגנה Haganah | |
![Medie: 21,000[1]](/wiki/Fi%C8%99ier:Haganah_Symbol.svg) Haganah symbol | |
| Activă | 1921–1948 |
|---|---|
| Țară | [Israel]] |
| Tip | Paramilitară (pre-independență) forțele armate (post-independență) |
| Rol | Apărarea stabilimentelor evreiești (pre-independență) |
| Mărime | Medie: 21,000[1] |
| Desființată | 28 mai 1948 |
| Prezență online | site web oficial |
Modifică date / text  | |
Haganah (ebraică: הַהֲגָנָה, traducere ad litteram Apărarea) a fost o organizație paramilitară evreiască din Palestina, în timpul mandatului britanic (1921-1948), care a devenit fundamentul pe care a fost construită Armata Israeliană.
IstoricModificare
RezumatModificare
Organizațiile de apărare fondate de evrei în Palestina au evoluat de la mici grupuri defensive, care acționau în timpul dominației otomane, la grupuri din ce în ce mai mari și mai perfecționate, în timpul mandatului britanic. Hagana a stat la baza organizării Armatei Israelului după fondarea statului. Evoluția a fost pas cu pas, de la Bar-Giora, la Hashomer, la Hagana, apoi la Armata Israeliană.
Primele organizații paramilitare evreiești au apărut odată cu a doua aliya (1904-1914).[2] Prima organizație de acest tip a fost Bar-Giora, fondată în septembrie 1907. Era compusă din mici grupuri de imigranți evrei care păzeau așezările pentru o taxă anuală. Bar-Giora s-a transformat în Hashomer (ebraică השומר; „Străjerul”), în aprilie 1909, care a operat până la mandatul britanic, în 1920. Hashomer era o organizație elitistă cu un scop precis. A fost creată în principal pentru a asigura protecția împotriva bandelor de răufăcători care căutau să fure. În timpul primului război mondial, precursorii a ceea ce avea să fie Hagana, respectiv Armata Israelului, au fost Zion Mule Corps și Jewish Legion, ambele fiind unități ale Armatei Britanice. După revoltele arabilor împotriva evreilor din aprilie 1920, conducătorii comunității evreiești au înțeles necesitatea de a crea o organizație la nivel național, care să opereze în clandestinitate. astfel a fost fondată Hagana, în iunie același an. Hagana a devenit o forță de apărare pe scară largă în timpul revoltei arabe din 1936-1939, cu structură organizată, care consta în trei unități principale, Hish (infanterie), Guard Corps (pază) și Palmach (forță de intervenție sau de șoc). În timpul celui de-al doilea război mondial, Jewish Legion a fost înlocuită cu Jewish Brigade, în Armata Britanică. Mulți dintre luptătorii Hagana s-au înrolat în Jewish Brigade. În timpul războiului civil dintre arabi și evrei din periaoda 1947-1948, Hagana a reușit să apere și să cucerească aproape tot teritoriul cu privire la care a primit ordinele de apărare, respectiv de cucerire. La începutul războiului cu armatele arabe din 1948-1949, Hagana a fost reorganizată pentru a deveni fundamentul noii Armate a Israelului.
Revoltele arabe din 1920 și 1921Modificare
După revoltele arabilor din 1920 și revoltele din 1921 de la Jaffa, conducătorii evreilor din Palestina au crezut că britanicii, cărora Liga Națiunilor le dăduse mandat de administrare în 1920, nu aveau deloc dorința de a se confrunta cu bandele arabe care îi atacau frecvent pe evrei.[3][4]
Crezând că nu se pot baza pe administrația britanică pentru protecție, conducătorii evreilor a creat Hagana pentru a proteja fermele evreiești și kibuțim. Pe lângă paza comunităților de evrei, Hagana a avut rolul de a-i avertiza pe locuitori cu privire la atacurile arabilor și de a respinge aceste atacuri. Între 1920 și 1929, Hagana nu a avut o autoritate centrală puternică și nici o coordonare prea bună. Unitățile ei nu aveau mobilitate și nici suficiente arme, fiind constituite în principal din fermieri evrei care, cu rândul, păzeau fermele sau kibuțim.
După tulburările palestiniene din 1929, rolul Hagana s-a schimbat. A devenit o organizație mare, care cuprindea aproape toți tinerii și adulții din așezările evreiești, ca și mii de alte persoane care locuiau în orașe. Hagana a cumpărat arme și a început să organizeze ateliere în care erau construite grenade de mână și echipament militar simplu, transformându-se dintr-o miliție neantrenată într-o armată din umbră.
Divizarea din 1931Modificare
Mulți luptătări din Hagana au contestat politica oficială, denumită havlagah (moderație), pe care liderii politici evrei o impuseseră miliției. Conform aceste politici, luptătorii fuseseră instruiți doar să apere comunitățile evreiești și să nu inițieze contraatacuri împotriva bandelor arabe sau a comunităților arabe. Această politică părea a fi defetistă celor care credeau că apărarea cea mai bună este atacul. În 1931, o parte din luptătorii din Hagana au părăsit organizația și au înființat Irgun Tsava'i-Leumi (Organizația Militară Națională), mai cunoscută sub numele de Irgun. (sau, după acronimul său în ebraică, Ețel).
Revolta arabă din 1936–1939 din PalestinaModificare
În timpul revoltei arabe din 1936-1939 din Palestina, Hagana a luptat de partea britanicilor pentru a înăbuși revolta arabă, utilizând unități de infanterie, întâi Fosh, apoi, după ce a fost înființată, Hish. La acel moment, Hagana avea 10.000 de oameni mobilizați și 40.000 în rezervă. Deși administrația britanică nu a recunoscut oficial Hagana, forțele de securitate britanice au cooperat cu ea, înființând Jewish Settlement Police (Poliția Rurală Evreiască), Jewish Supernumerary Police (Ploția Auxiliară Evreiască) și Special Night Squads (Forțe Speciale, unitate de atac), care au fost antrenate și conduse de colonelul Orde Wingate. Experiența de luptă pe care au dobândit-o a fost de folos în războiul din 1948.
Cartea albă din 1939Modificare
Britanicii au adoptat Cartea Albă din 1930 cu privire, printre altele, la migrația evreilor în Palestina, pe care a limitat-o, provocând furia liderilor sioniști. David Ben-Gurion, pe atunci președintele Agenției Evreiești pentru Israel, a stabilit politica sioniștilor în relația cu britanicii: „Vom lupta contra lui Hitler ca și cum nu ar exista Cartea Albă și vom lupta împotriva Cărții Albe ca și cum nu ar fi un război”.
Ca reacție la Cartea Albă, Hagana a înființat Palmach, ca forță de atac de elită, și a organizat migrația ilegală a evreilor în Palestina. Aproximativ 100.000 de evrei au fost aduși în Palestina cu peste 100 de vase, în perioada care utlerior avea să fie cunoscută sub denumirea Aliaua Bet. Hagana a organizat și demonstrații împotriva cotelor de migranți impuse de britanici.
Pachebotul PatriaModificare
.jpg)
În 1940, Hagana a scufundat pachebotul Patria, care era utilizat de britanici pentru deportarea a 1.800 de evrei în Mauritius. Luptătorii Hagana au pus o bombă care ar fi trebuit doar să avarieze vaporul. Totuși, nava s-a scufundat, iar 267 de oameni au fost răniți, iar 172 au fost răniți.[5][6]
NoteModificare
- ^ Johnson, Paul (mai 1998). „The Miracle”. Commentary. 105: 21–28.
- ^ Speedy (). „The Speedy Media: IDF's History”. Thespeedymedia.blogspot.com. Accesat în .
- ^ „The Role of Jewish Defense Organizations in Palestine (1903–1948)”. Jewish Virtual Library.
- ^ Freund, Gabriel; Sahar, Raz (). „Defending the nation for 65 years”. IDF Spokesperson.
- ^ „The Story of the S/S Patria”. Eva Feld. Jewish Magazine. august 2001. Accesat în .
- ^ Perl, William R. (). The Four-front War: From the Holocaust to the Promised Land. New York: Crown Publishing Group. p. 250. ISBN 0-517-53837-7.
BibliografieModificare
- Dov Joseph. The Faithful City – The Siege of Jerusalem 1948. Library of Congress number 60 10976.
- Efraïm Karsh (). The Arab–Israeli Conflict – The Palestine War 1948. Osprey Publishing. ISBN 978-1-84176-372-9.
- Harry Levin (). Jerusalem Embattled – A Diary of the City under Siege. Cassels. ISBN 0-304-33765-X.
- Benny Morris (). The Birth Of The Palestinian Refugee Problem Revisited. Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-00967-6.
- Ilan Pappé (). La guerre de 1948 en Palestine. La fabrique éditions. ISBN 978-2-264-04036-7.
- Eugène Rogan; Avi Shlaim; et al. (). La guerre de Palestine 1948: derrière le mythe. Autrement. ISBN 978-2-7467-0240-0.
Lectură suplimentarăModificare
- Bregman, Ahron (). Israel's Wars: A History Since 1947. London:: Routledge. ISBN 978-0-415-28716-6.
- Niv, David (). The Irgun Tsva'i Leumi. Jerusalem: World Zionist Organization: Department for Education and Culture.
- „Text of the British White Paper Linking Jewish Agency to Zionist Terrorism in Palestine”. The New York Times. . p. 8.
- Zadka, Dr. Saul (). Blood in Zion, How the Jewish Guerrillas drove the British out of Palestine. London: Brassey's. ISBN 978-1-85753-136-7.
- Tobias, Jim G.; Zinke, Peter () [1944–1947]. Nakam — Jüdische Rache an NS-Tätern (în German). 173 Seiten. Hamburg: Konkret Literatur Verlag. ISBN 978-3-89458-194-7.
- Bergman, Ronen (). „Kollek was British informer”. Ynet news.
