Vultur de mare
Vulturul de mare sau vulturul de mare al lui Steller, vulturul cu umeri albi (Haliaeetus pelagicus) este o pasăre răpitoare de zi, mare, cu ciocul masiv, care trăiește în peninsula Kamceatka, insula Sahalin, pe țărmul Mării Bering și Mării Ohotsk și se hrănește cu pești mari (somoni), păsări, mamifere și cu stârvuri.[2]
| Vulturul de mare | |
|---|---|
| |
| Stare de conservare | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Aves |
| Ordin: | Accipitriformes |
| Familie: | Accipitridae |
| Subfamilie: | Buteoninae |
| Gen: | Haliaeetus |
| Specie: | H. pelagicus |
| Nume binomial | |
| Haliaeetus pelagicus (Pallas, 1811) | |
| Subspecii | |
|
Haliaeetus pelagicus niger (Heude, 1887) | |
| |
Zonă de cuibărire Habitat permanent Zonă de iernare Zonă de vagabondaj | |
| Sinonime | |
|
Aquila pelagica Pallas 1811 | |
Modifică text  |
|
Descrierea
modificareEste cea mai mare specie din genul Haliaeetus (acvilele de mare), cu un cioc foarte masiv. Au o lungime de 85–112 cm și o greutate de pana la 5–9 kg, cu o anvergură a aripilor de până la 3 m. Femelele sunt mai mari și mai grele decât masculii.
Culoarea corpului este brun închis, iar umerii, vârfurile aripilor, coapsele, coada si fruntea sunt albe. Subspecia "Niger", găsită în Coreea, este în totalitate neagră.
Distribuția geografică
modificarePe țărmul Mării Bering și Mării Ohotsk, iernează mai la sud, până în Coreea.
Cuibărește mai ales în Peninsula Kamceatka, Marea Ohotsk în cursul inferior al fluviului Amur și în nordul insulei Sahalin.
Habitatul și comportamentul
modificareTrăiesc pe țărmurile mărilor și cursurilor inferioare ale râurilor, mai rar pe uscat de-a lungul râurilor și lacurilor unde peștii sunt abundenți.
Cel mai adesea sunt întâlniti în văile împădurite ale râurilor, pe care cresc copaci în care își fac cuiburile.
Populațiile se deplasează spre sud pentru a ierna. Unele populații rămân în Peninsula Kamceatka și pe coastele Mării Ohotsk; cele mai multe iernează în Japonia, ajungând până la nord-estul Chinei, și în Coreea de Nord și Coreea de Sud.
Hrana
modificareSe hrănesc mai ales cu pești mari, vii sau morți, în special cu gorbușa (Oncorhynchus gorbuscha), dar vânează și păsări de talie mare și medie: cocoși de munte (Tetrao urogallus), ptarmigani (Lagopus lagopus), mamifere: iepuri de câmp, foci tinere, vulpi polare. Sunt și necrofage, hrănindu-se cu cadavre.
Reproducerea
modificareSunt păsări monogame. Majoritatea cuibăresc în copaci mari, dar și pe țărmurile stâncoase ale mărilor și pe faleze departe de mare lângă lacuri și râuri mari.
Ponta are loc în aprilie-mai într-un cuib mare făcut din crengi. Depun de obicei două ouă; incubația durează șapte săptămâni, puii se acoperă cu pene în aproximativ 10 săptămâni.
Starea de conservare
modificarePe Lista Roșie a IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și a Resurselor Naturale) este listat ca vulnerabil. Populația mondială totală este estimată la 5000 de păsări și este în declin.
Amenințările principale sunt tăierea pădurilor vechi și construirea de hidrocentrale, pescuitul excesiv și intoxicațiile cu plumb a leșurilor de cerb împușcați de vânători.
Recomandările pentru reducerea amenințărilor la adresa speciei includ minimizarea impactului de dezvoltare industrială în Rusia, stabilirea site-urilor pentru hrănirea artificială, încurajarea gestionării durabile a stocurilor de pescuit și protecția depunerii icrelor de către somon.
Galerie
modificare
.jpg)
Note
modificare- ^ IUCN Red List 2013.
- ^ Dimitrie Radu. Mic atlas ornitologic. Ed. Albatros. București, 1983
Bibliografie
modificare- Дементьев Г. П., Гладков Н. А. Птицы Советского Союза. Том 1. 1951
- David A. Christie, James Ferguson-Lees. Raptors of the World. 2010
- Brown, Leslie Hilton (1976): Eagles of the world. David & Charles, Newton Abbot. ISBN 0-7153-7269-6
- Ferguson-Lees, James; Christie, David A. & Franklin, Kim (2005): Raptors of the world: a field guide. Christopher Helm, London & Princeton. ISBN 0-7136-6957-8
- True, Dan (1980): A family of eagles. Everest, New York. ISBN 0-89696-078-1
- doi:10.1016/S0305-1978(96)00049-X 10.1016/S0305-1978(96)00049-X
Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual
Legături externe
modificare
Materiale media legate de Haliaeetus pelagicus la Wikimedia Commons
Date legate de Haliaeetus pelagicus la Wikispecies- Pygargue de Steller, Haliaeetus pelagicus - Steller's Sea Eagle. Oiseaux.net
- Steller's Sea-eagle, Haliaeetus pelagicus. BirdLife International
- Haliaeetus pelagicus. The IUCN Red List of Threatened Species
- Haliaeetus pelagicus (Pallas, 1811) - Белоплечий орлан. Institute of ecology and evolution of the Russian Academy of Sciences Arhivat în , la Wayback Machine.
- Steller's Sea-eagle (Haliaeetus pelagicus). Internet Bird Collection . Imagini, video.
- Steller's sea eagle (Haliaeetus pelagicus). ARKive Arhivat în , la Wayback Machine.. Imagini, video.
- Misterul “Vulturului Negru” a fost dezlegat. Descopera.ro
- Imagini despre Haliaeetus pelagicus date de bază Oriental Bird Club la 1 decembrie 2010
- www.nigge.com – Fografii cu Vulturul de mare făcute de Klaus Nigge
- BBC Earth News: Dark Steller’s sea eagle solves 100 year debate – Info, cu imagini despre Vulturul de mare de la Zoo Berlin.
