Deschide meniul principal
Hallmark Hall of Fame
Informații generale
Gentelevision drama[*]
anthology series[*]  Modificați la Wikidata
Regizor(i)George Schaefer
William Corrigan
Albert McCleery
Kirk Browning
Fielder Cook
Jeannot Szwarc
Scenarist(i)Robert Hartung
Jean Holloway
Helene Hanff
Gian Carlo Menotti
Compozitor temă muzicalăGian Carlo Menotti[*]  Modificați la Wikidata
Țară de origineStatele Unite ale Americii  Modificați la Wikidata
Limbă(i)limba engleză  Modificați la Wikidata
Nr. de sezoane68
Nr. de episoade255[1]  Modificați la Wikidata (list of Hallmark Hall of Fame episodes[*]  Modificați la Wikidata)
Producție
Producător(i)Maurice Evans
Samuel Chotzinoff
Phil C. Samuel
Robert Hartung
Producător(i) executiv(i)George Schaefer
Brent Shields
Companie(i) de producțieHallmark Hall of Fame Productions (1951–2016)
Crown Media Productions (2016–prezent)
Perioadă de difuzare30–150 min.
Difuzare
Canal originar
Format audioMonaural
Stereo (din 1980)
Difuzare originară24 decembrie 1951 (1951-12-24)
Legături externe
Website oficial
O producție a spectacolului Dial M for Murder, L-R: John Williams, Maurice Evans și Rosemary Harris (1958)
O producție a piesei Furtuna, L-R: Lee Remick, Maurice Evans, Roddy McDowall și William Bassett (1960)

Hallmark Hall Hall of Fame, numit inițial Hallmark Television Playhouse, este un serial-antologie de la televiziunea americană, sponsorizat de Hallmark Cards, o companie producătoare de felicitări din Kansas City. Difuzat pentru prima oară în 1951, el este serialul cu cea mai lungă durată din istoria televiziunii, continuând să fie difuzat în prezent. Începând din 1954 toate producțiile sale au fost difuzate în culori. Este una dintre primele producții de televiziune difuzate în culori,[2] o raritate în anii 1950. Multe filme de televiziune au fost prezentate în cadrul programului de la debutul său, deși programul a început cu emisiuni în direct și a continuat apoi cu producții înregistrate înainte de a se transforma în producții filmate.

Serialul a primit 81 de premii Emmy,[3] zeci de premii Christopher și Peabody,[4] nouă Globuri de Aur[3] și premii Humanitas.[4] Odată o practică obișnuită în televiziunea americană, el este unul dintre ultimele programe de televiziune rămase, al cărui titlu include numele sponsorului său. Spre deosebire de alte seriale TV de lungă durată care continuă să fie difuzate, Hallmark Hall of Fame diferă prin faptul că este difuzat doar ocazional și nu după un program săptămânal de programare a emisiunilor.

Filmele Hall of Fame au un buget peste medie și cheltuieli de producție apropiate de cele al filmelor de lung metraj.[5]

IstoricModificare

Serialul de televiziune este descendentul direct al vechilor antologii dramatice radiofonice, sponsorizate anterior de Hallmark: Radio Reader's Digest, care au adaptat povești din revista Reader's Digest (deși revista nu a sponsorizat niciodată spectacolul), și al succesorului lor, Hallmark Playhouse, care a avut premiera la CBS în 1948.[6] Hallmark Playhouse s-a orientat către literatura mai serioasă din toate genurile.

Primele producții au inclus unele dintre lucrările clasice ale lui Shakespeare: Hamlet, Richard al II-lea, Îmblânzirea scorpiei, Macbeth, A douăsprezecea noapte și Furtuna. Mai multe biografii televizate au fost prezentate în cadrul emisiunii: de la Florence Nightingale până la părintele Flanagan și la Ioana d'Arc. Au fost prezentate, de asemenea, cele mai populare spectacole de pe Broadway, cum ar fi Harvey, Dial M for Murder și Kiss Me, Kate, majoritatea având distribuții originale diferite de cele din versiunile cinematografice. În unele azuri, actorii și-au repetat rolurile originale de pe Broadway. Actori celebri precum Richard Burton, Alfred Lunt, Lynn Fontanne, Maurice Evans, Katharine Cornell, Julie Harris, Laurence Olivier și Peter Ustinov au avut prin aceste spectacole apariții extrem de rare în televiziune.

NoteModificare

  1. ^ https://deadline.com/2016/02/crown-media-holdings-takes-hallmark-hall-of-fame-franchise-1201699181/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ „Hallmark of Firsts”. Broadcasting & Cable. . Accesat în . 
  3. ^ a b Moraes, Lisa de (). „Crown Media Holdings Takes Over 'Hallmark Hall of Fame' Franchise”. Penske Media Corporation. Accesat în . 
  4. ^ a b Goodale, Gloria (). „A 'drive-in' 50th for Hallmark series”. Christian Science Monitor. Accesat în . 
  5. ^ Pierce, Scott (). „Hallmark celebrates its 50th anniversary”. DeseretNews.com (în engleză). Accesat în . 
  6. ^ Dunning, John (). On the Air: The Encyclopedia of Old-Time Radio (în engleză). Oxford University Press, USA. pp. 307–308, 565. ISBN 9780195076783. Accesat în . 

Legături externeModificare