Deschide meniul principal
Hanul Trei Sarmale.

Hanul Trei Sarmale este un vestit han turistic din municipiul Iași, aflat de-a lungul Șoselei Bucium.

Denumirea hanului provine de la faptul că trecătorii intrați în han erau serviți cu trei sarmale [1]. Erau servite aici bucate alese și vinuri din Podgoria Bucium, dar și din alte podgorii.

IstoricModificare

Între documentele găsite la Biserica Armenească din Iași de către istoricul Nicolae Iorga, se află un act de judecată din perioada anilor 1675-1680 prin care doi negustori armeni ajunși în fața preotului-paroh dezbăteau tocmai arendășia hanului "Trei Sarmale" [2]. În decursul timpului, hanul a trecut în posesia mai multor proprietari, iar din secolul al XVIII-lea el s-a aflat în stăpânirea Mănăstirii Socola.

Legea secularizării averilor mănăstirești, elaborată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în anul 1863, a scos hanul din stăpânirea Mănăstirii Socola, trecându-l în cea a Primăriei municipiului Iași. Conducerea urbei l-a vândut lui Anton Andriescu prin actul nr. 522 din 28 octombrie 1892, contra sumei de 2.505 lei. Acesta, la rândul său, l-a vândut în august 1919 fraților Teodor C. și Dumitru C. Luca [3]. Frații Luca l-au extins și modernizat după 1930, cu plite, lumină electrică, frigări cu motoare, popicărie și alei de plimbare.

În anul 1948, hanul a fost naționalizat de către autoritățile comuniste ale României, iar Dumitru Luca, ultimul proprietar, a fost condamnat la 6 ani închisoare.

În anul 1969, clădirea a fost trecută în administrarea Oficiului Național de Turism (ONT), în acel moment hanul aflându-se în ruină. Nu exista instalație de iluminat, încălzirea era asigurată cu sobe și se impunea înlocuirea stâlpilor de susținere putrezi și a învelitorii de carton. ONT a investit sume importante în reabilitarea hanului [4], demolându-l în 1970 și reconstruindu-l la o dimensiune de trei ori mai mare decât cel anterior [5]. Lucrările de renovare s-au efectuat după planurile arhitectului I. Costinescu, hanul redeschizându-și porțile în vara anului 1971.

După Revoluția din decembrie 1989, hanul a devenit proprietatea SC Turism Moldova SA. Urmașii ultimului proprietar au acționat în instanță societatea sus-amintită, cerând restituirea hanului [6].

În anul 1999, SC Turism Moldova SA a închiriat hanul lui Vasile Sârbu, patronul SC "M and Co.V. '93" SRL [7]. Printr-o hotărâre judecătorească din 28 noiembrie 2005, Tribunalul Iași a stabilit punerea în posesia Magdei Chiosac și a lui Rodica și Grigore Luca (copiii lui Dumitru Luca) a Hanului "Trei Sarmale" și a terenului din jur, de 2.000 mp.

SC Turism Moldova SA (aflat în propprietatea omului de afaceri ieșean Dănuț Prisecariu) a înaintat recurs, luându-l ca avocat pe fostul ministru al justiției, Valeriu Stoica. Cu toate acestea, la 26 iunie 2007, judecătorii Curții de Apel Iași au respins recursul, hotărârea de retrocedare devenind definitivă și irevocabilă [5].

Pe pereții hanului sunt atârnate măști din cârpe și din lut, macrameuri, obiecte de artizanat.

Hanul este vestit prin faptul că a fost frecventat de-a lungul timpului de personalități ale epocii. Pragul hanului a fost trecut deseori de:

De asemenea, în perioada interbelică, demonstrațiile muncitorești de 1 mai ajungeau până la Bucium, unde salutați în fața vechiului han de Constantin Ion Parhon și de alți militanți de stânga [9].

FotogalerieModificare

NoteModificare

  1. ^ Ieșeanul, 24 ianuarie 2006 - De la Cofetăria Tuffli la Bolta Rece
  2. ^ Constantin Botez, Adrian Pricop - Tradiții ale ospitalității românești. Prin hanurile Iașilor (Ed. Sport-Turism, București, 1989), p. 49
  3. ^ Cronica, anul IV, nr. 16 (167) din 19 aprilie 1969, p. 11 - Pe urmele istoriei
  4. ^ Evenimentul, 29 noiembrie 2005 - Hanul "Trei Sarmale", cîștigat în instanță de urmașii fostului proprietar
  5. ^ a b Ziarul de Iași, 29 iunie 2007 - A pierdut 2 milioane de euro dintr-un foc?
  6. ^ Ziarul de Iași, 1 iunie 2003 - Lovitura mare la hanul "Trei sarmale"
  7. ^ Ziarul de Iași, 26 aprilie 1999 - S-a redeschis Hanul "Trei sarmale"
  8. ^ Constantin Botez, Adrian Pricop - Tradiții ale ospitalității românești. Prin hanurile Iașilor (Ed. Sport-Turism, București, 1989), p. 50
  9. ^ Constanța Parhon-Ștefănescu - Constantin I. Parhon (Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1982), p. 100

Legături externeModificare