Deschide meniul principal

Hedwig Eleonora de Holstein-Gottorp

Hedvig Eleonora de Holstein-Gottorp
Hedwig Eleanor of Sweden c 1655 by David von Krafft.jpg
Date personale
Născută23 octombrie 1636(1636-10-23)
Gottorf Castle[*], Germania Modificați la Wikidata
Decedată (79 de ani)
orașul Stockholm[*], Suedia[1] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăRiddarholm Church[*][2] Modificați la Wikidata
PărințiFrederic al III-lea, Duce de Holstein-Gottorp[1]
Marie Elisabeth, Ducesă de Saxonia Modificați la Wikidata
Frați și suroriAugusta Marie de Holstein-Gottorp
Maria Elisabeta de Holstein-Gottorp
Magdalene Sibylle de Holstein-Gottorp
August Frederick of Holstein-Gottorp[*]
Christian Albert de Holstein-Gottorp
Sophie Augusta de Holstein-Gottorp
Jean Georges de Holstein-Gottorp[*]
Anna Dorotea[*]
Friedrich av Slesvig-Holsten-Gottorp[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuCarol al X-lea al Suediei
CopiiCarol al XI-lea al Suediei
CetățenieFlag of Sweden.svg Suedia Modificați la Wikidata
Ocupațiepoliticiană Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriregină consoartă[*]
Familie nobiliarăCasa de Palatinate-Zweibrücken
Casa de Holstein-Gottorp
Regină a Suediei
Domnie1654–1660

Hedwig Eleonora de Holstein-Gottorp (23 octombrie 163624 noiembrie 1715) a fost soția regelui Carol al X-lea al Suediei și mama regelui Carol al XI-lea al Suediei. A fost regentă a Suediei de trei ori și de facto prima doamnă de la curte timp de 61 de ani, din 1654 până la moartea ei în 1715.

BiografieModificare

Regină consortModificare

 
Hedwig Eleonora

Hedwig Eleonora s-a născut la 23 octombrie 1636 ca fiică a Ducelui Frederic al III-lea de Holstein-Gottorp și a Ducesei Marie Elisabeth de Saxonia. Ea a fost al șaselea copil din cei 16 ai cuplului. La o zi după ce a împlinit 18 ani, ea s-a căsătorit cu regele Carol al X-lea al Suediei.[3] Căsătoria a fost aranjată ca o alianță între Suedia și Holstein-Gottorp împotriva dușmanului lor Danemarca. Regina Cristina a Suediei a întâlnit-o pe Hedwig Eleonora în Holstein-Gottorp în drumul ei spre Roma după abdicarea ei.[4] Cristina era preocupată de faptul că regele Carol al X-lea nu era căsătorit așă că ea a sugerat uniunea lor.[5]

Sugestia a fost acceptată imediat de Holstein-Gottorp, care a fost de acord cu toate cererile Suediei, lucru care a grăbit negocierile. La acel moment, Hedwig Eleonora era logodită cu Gustav Adolph, Duce de Mecklenburg-Güstrow și regina Cristina a recomandat-o pe sora mai mare a lui Hedwig Eleonora, Magdalene Sibylle of Holstein-Gottorp. Totuși, după ce a văzut portretele celor două surori, Carol al X-lea a ales-o pe Hedwig Eleonora datorită frumuseții ei,[5] iar logodnicul acesteia s-a căsătorit cu Magdalena Sibylle.[4] Carol al X-lea era văr de gradul al doilea cu mama lui Hedwig Eleonora.

Hedwig Eleonora a fost întâmpinată de Carol al X-lea la Dalarö în Suedia la 5 octombrie 1654 și a stat la Palatul Karlberg înainte de a-și face intrarea oficială în Stockholm pentru nunta din 24 octombrie. A fost încoronată regină la Storkyrkan, la 27 octombrie. La scurtă vreme, Carol al X-lea a plecat în Polonia pentru a participa la Potopul (istorie). Hedwig Eleonora a rămas în Suedia pentru nașterea viitorului rege Carol al XI-lea la 24 noiembrie 1655. În primăvara anului 1656 ea a părăsit Suedia și l-a urmat pe Carol al X-lea în timpul campaniei lui. A fost prezentă la Bătălia de la Varșovia (1656), timpul în care a primit slava armatei suedeze, alături de soțul ei.[4]

S-a întors în Suedia în toamna anului 1656. A preluat controlul teritoriilor primite ca zestre, pe care le va controla strict de-a lungul vieții ei. După Războiul danezo-suedez (1657–1658) ea a fost chemată să se alăture soțului ei la Gothenburg, apoi l-a urmat la Gottorp și Wismar.

Regină regentăModificare

 
Hedwig Eleonora de Holstein-Gottorp

După decesul soțului ei la 13 februarie 1660, [3] Hedwig Eleonora a devenit regentă a Suediei și a prezidat Consiliul de Regență pe perioada minoratului fiului ei Carol al XI-lea.

Ea și-a folosit poziția de regentă în special pentru a proteja interesele fiului ei. S-a opus politicii externe anti-daneze și pro-franceze în timpul anilor de regență.[6] I-a displăcut războiul și a fost de partea partidei care a susținut pacea în Consiliu.

După decesul fiului ei la 5 aprilie 1697, Hedwig Eleonora a devenit din nou regentă a Suediei în timpul minoratului nepotului ei, Carol al XII-lea. De data asta, regența a durat până în decembrie același an, nepotul ei devenind major între timp. Ea a susținut o alianță între Suedia și Holstein-Gottorp prin căsătoria nepoatei ei Hedvig Sophia a Suediei cu Ducele de Holstein-Gottorp.[6]

A cheltuit sume semnificative pentru a restaura grandoarea Curții, deoarece regina Cristina a luat multe dintre comorile coroanei la abdicare. Ea a fost în măsură să acopere aceste costuri din veniturile semnificative de pe teritoriile ei personale.[7] A supravegheat construcția mai multor conace și palate, inclusiv Palatul Drottningholm.[8]

Regina-mamăModificare

Hedwig Eleonora s-a bucurat de mare respect ca "Riksänkedrottningen", care înseamnă "Regină văduvă a regatului". În timpul domniei ei, Hedwig Eleonora s-a concentrat pe administrarea teritoriilor ei pe care le-a primit ca zestre și pe educația fiului ei mai degrabă decât pe politică. În creșterea fiului ei ea s-a concentrat pe religie, pe pregătirea morală și fizică și pe sport mai degrabă decât pe studii academice; ea a fost criticată pentru că l-a răsfățat și nu l-a forțat să participe la studii.[4]

Deși ea însăși era interesată de cultură și știință, nu a pus presiune pe fiul ei și i-a permis să nu participe la lecții, el având o sănătate fragilă în timpul copilăriei, așa că ea a găsit mai important ca el să-și întărească trupul și să-și disciplineze morala prin studii religioase.[4]

NoteModificare

  1. ^ a b Hedvig Eleonora (în suedeză), Svenskt biografiskt lexikon 
  2. ^ Riddarholmskyrkan - inventories and graves, p. 455, accesat în  
  3. ^ a b Granlund 2004, p. 56.
  4. ^ a b c d e Lundh-Eriksson 1947.
  5. ^ a b Granlund 2004, p. 58.
  6. ^ a b Carlquist 1932.
  7. ^ Granlund 2004, p. 57.
  8. ^ Granlund 2004, p. 57,60,64.