Wikipedia

Hemotafonomie

Hemotafonomie este știința care se ocupă cu citomorfologie în pete de sânge. Acest termen a fost propus de biologul Policarp Hortolà în 1992[1], inspirat de cuvântul „tafonomie” introdus în paleontologie în 1940 de Ivan Efremov[2]. Aplicarea acestei noi ramuri de cunoștințe științifice este relevantă în biologia criminalistică, arheologia preistorică și microscopie[3][4][5][6][7][8][9]. Hemotafonomie nu trebuie confundată cu analiza modelelor de pete de sânge (bloodstain pattern analysis).

Micrografie cu microscop electronic cu scanare a unei pate de sânge uman. Imagine colorată cu software-ul atașat la microscop pentru a crește aspectul realist al petei. Bara de scară este egală cu 10 micrometri.

La maior parte a globulelor roșii din petele de sânge împărtășesc morfologia cu cele descrise în hematologie. Cu toate acestea, două morfologii ale eritrocitelor se datorează în mod specific fenomenelor de uscare a sângelui, astfel încât acestea pot fi considerate ca morfologii caracteristice petelor de sânge ale (cel puțin) mamiferelor și, prin urmare, nu se găsesc în condiții fiziologice. Aceste forme sunt două[10]:

  • Hecatocitele (forme lunoide, legate de interacțiunea eritrocit-plasmă atunci când se usucă; etimologic din Hecate).
  • Janocitele (replici negative, legate de amprenta lăsată de matricea de plasmă uscată; etimologic din Ianus).
Micrografii de microscopie electronică de baleiaj ale unei pete de sânge de pecariul cu guler pe chert, îmbătrânite timp de un an. Sus, un hecatocit; jos, un janocit (n). Aceste două morfologii sunt specifice exclusiv petelor de sânge ale (cel puțin) mamiferelor. Sursa: Experimental SEM determination of game mammalian bloodstains on stone tools, Policarp Hortolà, Environmental Archaeology, 2001, reprodus cu permisiunea editorului (Taylor & Francis Ltd, http://www.tandfonline.com).

Note

modificare
  1. ^ Hortolà, P (1992). «SEM analysis of red blood cells in aged human bloodstains». Forensic Science International 55 (2): 139-159.
  2. ^ Efremov, J. A. (1940). «Taphonomy: new branch of paleontology». Pan-American Geologist 74: 81-93.
  3. ^ Hurcombe, L. (). Archaeological Artefacts as Material Culture. Londra: Routledge. 
  4. ^ Malainey, M. E. (). A Consumer’s Guide to Archaeological Science. New York: Springer. 
  5. ^ Kareiva, S., A. Selskis, F. Ivanauskas & S. Sakirzanovas (2015). «Stereophotography and spatial surface reconstruction using scanning electron microscopy images». Pure and Applied Chemistry 87 (3): 283-292.
  6. ^ Bicchieri. M. & F. Pinzari (2016). «Discoveries and oddities in library materials». Microchemical Journal 124: 568-577.
  7. ^ Greenwalt, D. (2021). «Blood to molecules: the fossil record of blood and its constituents». În K. De Baets & J. W. Huntley, ed. The Evolution and Fossil Record of Parasitism. Cham: Springer. pp. 377-416.
  8. ^ Badiye, A., N. Kapoor & R. K. Shukla (2022). «Forensic applications of electron microscope». În R. K. Shukla, N. Kapoor & A. Badiye, ed. Forensic Microscopy. Truth under the lenses. Boca Raton: CRC Press. pp. 251-270.
  9. ^ Giroux, E., I. I. Ebralidze & T. E. Stotesbury (2023). «Elemental and molecular characterization of degrading blood pools». Analyst 148 (18): 4300-4309.
  10. ^ Hortolà, P (2002). Red blood cell haemotaphonomy of experimental human bloodstains on techno-prehistoric lithic raw materials. Journal of Archaeological Science 29 (7): 733-739.

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Hemotafonomie&oldid=16436584